Zi iecsperiment – let the dark side outside

Oamenii intra pe bloguri, citesc, unii comenteaza, apoi pleaca spre treburi… cam asta e relatia clasica.

Uneori bloggerul se umfla – sau nu, isi scrie zicerile, primeste feedback prin comentarii, uneori raspunde – alteori nu, si asta e parte din relatia uzuala.

Uneori blogger-ul isi cunoaste cititorii in off-line, asta se intampla insa rar, foarte rar.

Deci, pana la urma, cu exceptia catorva bloguri foarte personale, unde blogger-ul vorbeste foarte mult despre el (si de aceea se intampla ca aceste bloguri foarte personale sa nu fie cele mai cu mot la trafic), deci cu exceptia catorva, cititorii si comentatorii blogului ii raman blogger-ului niste straini.

De cand am pornit cabral.ro am incercat, in toate felurile posibile, sa ii cunosc pe cei care intra aici. Multi sau putini, blajini sau ironici, activi sau pasivi, calmi sau colerici, toti fac parte din cabral.ro la fel de mult ca si mine.

Si prin toate intepaturile, toate provocarile, prin fiecare post, am incercat sa-i cunosc mai bine. Si asa s-a ajuns la experiment. Aveam ideea in cap demult, insa cand am vazut ca ne apropiem de ultima suta cu tema noua am calculat eu launtric si am rostit tamp… zis is za moment!

Ce puteam castiga: cel mai bun feed-back de pana acum. Pana la momentul acela toate se intamplasera in limita celor impuse de mine. Nu injuram, nu ne injuram, vorbim decent unii cu ceilalti, ne contrazicem dar… totusi, in momentul in care oamenii sunt constransi sa respecte niste reguli… the dark side ramane acolo, undeva, latenta. Asa ca mi-am zis curios, let the dark side… outside! Si dupa cum probabil stiti, am pus pe blog datele necesare pentru ca oricine sa devina patron pe cabral.ro.

Si de aici discutia se ramifica:

1. Hosting. I-am anuntat si pe cei de la Webfactor de treaba asta, nu vroiam sa-i iau pe nepregatite. Nici ei nu s-au asteptat la nebunia care a fost. Pentru ca eu am fost printre primii lor clienti eram hostat pe un server ceva mai vechi dar care merge brici. Totusi,  dupa 3 ore mi-au zis ca ma muta pe alt server, cel pe care eram, daca se mentinea ritmul acela, avea sa se apropie de limita de gafaiala. Asa ca s-a inchis magazinul pentru 20 de minute si-apoi a reinceput nebunia. Apoi… n-au mai fost probleme deloc, am primit datele de trafic si nu-mi vine sa cred nici acum ce isterie a iesit!

2. Blogosfera. Nu ma asteptam sa se apuce lumea sa scrie de nebunia asta, era ceva care pentru multi nu avea nici un sens, si in plus nu ma asteptam ca cineva sa inteleaga de ce fac asta. Posturile related cu zi iexperiment mi-au aratat inca o data ca parte din bloggeri este terna. Nu au curajul sa inoveze, n-au dementa necesara, si mai presus de toate… nu vor sa riste nimic. Sunt blogurile lor, optiuunile lor, nu e o critica – e o constatare.

3. Vizitatori. Toti au spus inainte de ziua respectiva ca e usor de anticipat ce se va intampla: o sa intre toti buluc, vor injura toti la greu, se vor posta toate spamurile pamantului pentru ca intr-un final sa se stearga tot.

3.1.Alea rele. Da, s-a intrat buluc, asa-i. Da, s-au postat cateva spamuri, cele mai multe catre alte bloguri, la un moment dat un Vasile si-a facut redirect catre blogulul lui (ce sa mai, o lumina), si da, spre seara, intr-un final glorios s-au sters toate posturile.

Deci au avut dreptate cei care au anticipat? Nu. Si va spun de ce: spam au facut vreo 15 oameni. Atat. Redirect si-au facut 2 oameni. Atat. De sters posturi… s-au sters 1.100 de porturi in 10 ore. Si urmarind ce stiu ei umanii de la Webfactor mi-au zis ca au fost in jur de 10 oameni care s-au ocupat cu stersul. Deci, per ansamblu, prapadul a fost facut de 15+2+10 oameni. Asta inseamna 27 de oameni. Si daca luam trafic.ro drept reper, au fost inca vreo 4.000 de oameni pe blog. Deci, estimarile au fost bune? Nu, n-au fost, daca 0,x din total a facut ce se estima, atunci s-a estimat prost.

3.2 Bune. Nu s-a injurat. Daca Zoso facea acelasi lucru nu vreau sa-mi inchipui ce balacareala generala iesea si ce dedicatii fara numar (nu, asta nu inseamna ca ma compar cu Zoso, era un exemplu care se potriveste la fix). Si poate ma arunc, dar as inclina sa cred ca hate-factor-ul e foarte mic.

Dar alea bune doar acum vin: au fost vreo 20 de oameni care au supravegheat ce se scrie. Nu i-am rugat eu, n-am vorbit inainte, nu-i cunosc. Au sters spam-ul, balariile, si cel mai important, au postat din timp in timp datele de logare la admin, astfel incat zi iexperiment sa mearga mai departe. Si nu, la asta nu m-am asteptat.

Mai mult, la un moment dat s-a postat o rugaminte ca cei care sterg… sa nu ma stearga posturile. Si atunci au aparut cateva zeci de comentarii care sustineau ideea, si cu toate ca oamenii nu intelegeau de ce am facut nebunia, au sustinut ideea. Si nici la sta nu ma asteptam, sa sara lumea si sa-i balacareasca pe cei care sterg.

Au fost si vreo 3 iscusiti (nu le zic hackeri ca suna prea pompos) care au reusit sa urce cate un script si sa modifice parola, deci nu se mai putea loga nimeni. Si ce au facut? Spam? Nu. Redirect? Nu. Alte mizerii? Nici asta. Mi-au dat mail cu noua parola, ca sa opreasca nebunia. Si dupa ce le-am zis ca m-ar ajuta mai mult daca ar da „restore” la parola facuta publica… au facut-o pe loc. Puteau sa-si faca de cap, puteau sa-si promoveze blogurile sau ce aveau de promovat, puteau sa foloseasca treaba asta pentru ei. Si n-au facut-o.

Concluzii. Probabil ca lumea se asteapta sa fac publice datele din ziua respectiva. Am facut cateva screen-shot-uri dar nu cred ca sunt relevante. As putea spune mai multe ca sa-mi sustin ideea, s-o laud c-a fost geniala.

Pentru ca pentru ceilalti, privita de-afara, nu avea cum sa fie geniala. Dar pentru mine… da, a fost geniala, pentru ce ma intereseaza pe mine. Pentru multi blogul inseamna sa arunci niste cuvinte pe .ro si sa lasi lumea sa le citeasca, sa te laude sau sa te injure. Pentru mine blogul inseamna sa invat cate ceva in fiecare zi. Si da, sunt de acord cu voi, sunt multi tembeli pe .ro… din fericire pentru mine, nu stiu cum s-a intamplat asta dar pe aici sunt cei mai putini numerosi tembeli posibili. Pentru ca restul sunt oameni misto. Sunt cei cu care invat despre viata in fiecare zi.

Prin tampenia asta i-am cunoscut mai bine. Am vazut ca ma pot baza pe ei, i-am vazut jucandu-se prin sufrageria mea, si excluzand cativa mai salbatici, n-au spart nici bibelourile, n-au murdarit nici mileurile, n-au aruncat nici mucuri de tigari pe covorul persan cu ciucuri.

Si fara sa pretind ca a fost o chestie misto / geniala / interesanta… eu am avut de invatat din ea.

Despre noua tema intr-un post ce va sa vie.