We did it, Romania?

10.06.2015
ecologie
27

Gust si dulce si amar, multumire dar si frustrare, speranta ca am facut ceva tare, tare misto… si inca alte trairi. Nu le iau acum la rand dar daca as putea sa fac asta as fi chiar multumit… v-as strange mana si v-as multumi fiecaruia in parte, tuturor celor care ati iesit astazi pe campii si lunci si dealuri si vai si v-ati aplecat de sute de ori si-ati ridicat gunoaiele aruncate de altii – foarte sigur de asta – si le-ati pus pe fiecare in parte in sacii aia negri si gri si bleu si roz (da’ chiar, unde ati gasit roz?!), si ati facut toate chestiile astea obositoare zambind calin catre cercopitecii care grohaiau scarbos din masinile care claxonau in viteza de-a lungul soselelor…

Felicitari, in seara asta cand adormiti… s-o faceti stiind ca tara asta intreaga va este datoare cu o plecaciune si-un „merci!”.

Vorbim maine de ce-am reusit sa facem azi. Nani bun!
A, sa nu uit… Merci si eu, Cristina!

Pe aceeași temă

Comentarii

Catalin Zălog
publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.
dorinapavaloae
- 27.09.2010
Felicitari tuturor! Buna treaba au facut oamenii de la LDIR! Acum ca nu se imputineaza nesimtitii e mai nasol, dar toata lumea spera ca puterea exemplului va da roade…
- Cabral Ibacka
  - 27.09.2010
  Sper!
răspunde-i

Comentariu
Eirene
- 27.09.2010
Felicitari ca ati renuntat la dreptul vostru in calitate de contribuabili si platitori de impozite si felicitari ca ati facut ceva care era de datoria altora sa fie facut.
răspunde-i

Comentariu
cartus
- 27.09.2010
http://mariasentes.wordpress.com/
nu stiu daca e pe bune, dar daca e, poate o ajuti macar cu reclama
răspunde-i

Comentariu
aiurea
- 27.09.2010
propun ca urmatoarea actiune sa se numeasca Pay It Forward si la fel ca in film participantii sa ajute 3 persoane.:)
- Cabral Ibacka
  - 27.09.2010
  Vise, taica, vise…
răspunde-i

Comentariu
Pro Natural
- 26.09.2010
Poate actiune viitoare o facem pe timpul noptii sa nu ii mai incurcam pe soferii de tir de pe centura, dupa cum am fost apostrofati 😉
Multumesc pentru ajutor Cabral, sper ca te-ai descurcat la Vidra cu sacii aia..
- Cabral Ibacka
  - 27.09.2010
  AOLEU, CE M-AM MAI ENERVAT LA FAZA AIA!!!
  
  Acum m-a bufnit rasul caci nu-mi inchipuiam ca l-ai auzit pe retardul respectiv…
  
  La Vidra totul ok, nimeni nu stia ca urmeaza sa venim dar pana la urma am rezolvat-o (frate, in ce hal pute acolo, e mai rau decat la Glina!).
răspunde-i

Comentariu
Sabina
- 26.09.2010
Multumim Cabral.
Toti cei care au participat la acest proiect sunt niste oameni speciali,cu o altfel de gandire… Imi doresc pe viitor, cu timpul, prin participarea noastra la astfel de programe, sa incercam sa educam poporul roman in acest sens. Eu sunt optimista, se poate…incet, dar se poate!
Felicitari tuturor!
răspunde-i

Comentariu
Cristina
- 26.09.2010
Cu entuziasmul castigat si cu linistea sufleteasca pe care am simtit-o dupa terminarea acestei actiuni (Curatarea Romaniei intr-o singura zi), ma vad iarasi in fata unei incercari, triste din pacate. Dar pe care o putem transforma intr-o inca o realizare!
Stiu ca poate este off-topic (iar pentru asta imi cer scuze), dar vreau sa va cer implicarea intr-un caz care mi s-a lipit de suflet, de cum l-am auzit relatat de prietena mea.
Este vorba de o familie din Craiova care se afla in pragul evacuarii.

Prin intermediul unei prietene foarte apropiata as vrea sa lansez un anunt unmanitar al unui caz disperat de evacuare din casa a unei familii din Craiova facut de Maicuta Serghia.

Doamna Ganu Irina, care sta cu sotul dansei si cu una dintre fiice in Craiova, cealalta fiind maicuta la o manastire din Romania, sunt in pragul evacuarii din casa in care au stat toata viata. Se roaga mult la Dumnezeu, ca prin intermediul nostru sa isi gaseasca salvarea familiei din aceasta situatie cumplita.
In urma datoriilor catre banca, aceasta i-a somat sa evacueze casa in cel mai scurt timp. Datorita suprasolicitarii si a presiunii din partea bancii, sotii Ganu au cedat psihic, starea lor de sanatate inrautatindu-se drastic.

Stiu ca poate nu sunt un caz singular, dar este un caz disperat si mai stiu ca aceasta ni se poate intampla si noua pentru ca nu vom stii niciodata unde ne duce viata.
Noi, cei care avem un acoperis deasupra capului, putem sa reflectam o clipa si sa ne gandim ca ii putem salva donand oricat de putin, fiecare dintre noi, este important sa stim ca nu am ramas indiferenti la suferinta lor.
Cu ajutorul lui Dumnezeu au reusit sa stranga o mare parte din bani (prieteni, maicute, frati stareti si alti oameni de bine), ramanand de achitat 170 milioane(17000 de lei noi).
Conturile deschise pe numele doamnei Ganu Irina sunt in lei:

BCR RO 52 RNCB 01 38 09 36 45 59 00 03
BRD RO 88 BRDE 170 SV 374 88 02 17 00

Celor care vor sa ajute cu sume mai mari si celor care vor sa vorbeasca, sa discute mai in detaliu despre cazul disperat al familiei Ganu le pot raspunde mesajelor sau comentariilor de aici prin e-mail ([email protected]) cu numarul de telefon al Maicutei Serghia. Cu sfintia sa puteti discuta pentru ca astfel sa urgentati oferirea ajutorului, pentru ca fiecare zi de intarziere ii poate costa casa.

Va multumesc tuturor celor care va implicati in ajutorarea lor si fie ca bunul Dumnezeu sa va aiba in paza!
răspunde-i

Comentariu
Cristina
- 26.09.2010
Asa e ,am facut-o si pe asta!Si o s-o mai facem pana cand, sa speram, o sa le fie rusine sa stea, sa se uite si chiar sa ignore un grup mic… dar inimos care merge si strange ce au aruncat ei.
Se pare ca am fost cu totii claxonati atunci cand „operam” pe marginea drumului si am primit toti privirile alea nedumerite:”Cine naibii sunt nebunii astia care nu au somn sambata de dimineata?”
Asta e modul cel mai frumos de a da o lectie tuturor, cea mai educativa metoda de a „iesi in strada si de a protesta”.
Felicitari tuturor!
răspunde-i

Comentariu
Til
- 26.09.2010
Am participat impreuna cu familia mea. A fost o zi foarte reusita. Gunoaie multe dar entuziasm molipsitor. Mormanul alocat a fost mai mic decat ne-am asteptat (sau poate am fost noi mai multi decat era nevoie) si l-am dat gata intr-o ora si jumatate, apoi am mers sa dam o mana de ajutor la alt morman – o padure atat de plina de gunoaie incat umpleam un sac in 10 minute.
Si noi am fost claxonati, insa cei ce claxonau ne salutau din masini, ne faceau cu mana. L-am considerat felul lor de a aprecia ce facem. (nu, nu sariti sa ziceti ca daca apreciau actiunea ar fi trebuit sa participe, e dreptul fiecaruia sa aleaga daca sa participe sau nu).
Ma bucur pentru lectia aratata copilului meu. S-a simtit bine si a muncit cu spor. Noi am lucrat de la 9 la 13, cu o pauza de 20 de minute de deplasare de la un morman la altul, si fetita mea cot la cot cu noi. Si n-am simtit oboseala decat dupa ce am urcat ultimul sac in masina de gunoi si am aflat cati saci se adunasera.
Astazi ne-am uitat la un film cu Cameron Diaz la HBO. Si-i spun fetitei: „uite mama, asta e Central Park din New York”. Iar ea mi-a raspuns: „ce curat e!!!” Acum stie sa aprecieze. Acum stie sa observe. Aceasta a fost lectia invatata de ea. Ma bucur.
Felicitari tuturor cei care au fost ieri la curatenie! Tara are nevoie de oameni ca voi!
răspunde-i

Comentariu
Nicoleta
- 26.09.2010
Va multumesc si eu , si imi pare rau ca nu mai sant tanara sa pot participa !MULTUMESC MULT.
răspunde-i

Comentariu
Loading...