Acum 3 zile am oprit masina si-am facut poza asta. Puteam sa jur c-am mai fost pe drumul asta, sau ca am fost pe unul identic… ma uitam apoi pe monitor si ma ‘ nervam caci nu reuseam sa-mi aduc aminte unde l-am mai vazut! Am o memorie vizuala de invidiat si ma apuca furnicaturile de nervi cand nu reusesc sa identific o imagine… apoi mi-am dat seama ca l-am visat.
Cand eram mic la asta visam… stai sa ma explic…
Cand eram mic visam sa am un serviciu care sa-mi lase destul timp liber, dar si destui bani incat sa-mi iau o masina care sa-mi placa si sa ramana si ceva bani de benzina… si avand si masina si timpul sa pot pleca prin tara sau prin lume de cate ori vreau eu. Mama mi-a zis de mic… ca am mancarime in talpi si dor de duca, si se vede treaba ca pe-atunci ma cunostea bine.
Asta vroiam… nu averi si elicoptere, mari balete sau farafastacuri… vroiam o masina decenta, bani de benzina si timp liber. In timp am reusit sa schimb mai multe masini carora le-am pus benzina, am calatorit ceva… o parte din dorul de duca l-am ostoit. Dar va ramane acolo mereu, stiu si simt asta.
Asta e partea buna cand iti fixezi un vis realizabil: ajungi sa-l implinesti si asta te face fericit. Caci multi isi fixeaza visele si telurile mult prea sus. nu ajung acolo, forteaza degeaba, se frustreaza, se chinuie… si raman cu insatisfactia de a nu fi reusit.
Apoi… munca, interesul, atentia… toate astea ar trebui puse in slujba visului pe care-l vrei implinit. Degeaba strangi case si masini, terenuri si bijuterii… daca ti-ai uitat visele. Degeaba!
Ce vreau eu sa te intreb acum pe tine e simplu… in primul rand: iti fixezi vise realizabile usor? Sau greu? Sau imposibil?
Si-apoi… acum mai visezi? Si daca visezi, iti stabilesti fericirea la un nivel care poate fi atins, sau the sky it’s the limit si stii din start ca nu vei ajunge acolo?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.