[da, ar trebui sa-i dai <play>, si-apoi te voi ruga sa citesti] – [sursa foto]
– Viata e frumoasa!, zise el, zambind larg, si sorbi inca o gura de bautura colorata, si probabil alcoolizata.
Da, pentru el viata este frumoasa. Dar pentru cat timp va fi? Cat va tine frumusetea asta? Pana cand va pleca acasa si va descoperi ca taxi-ul pe care l-a luat e din acela pirat si i se va prabusi lumea in cap cand va trebui sa plateasca 78 de lei in loc de 14, cat plateste de obicei?
Va fi frumoasa pana cand va ajunge acasa la iubita lui si o va gasi cu cel mai bun prieten de-ai lui in pat?
Ori frumusetea vietii lui se va fi terminat a doua zi dimineata, cand o mahmureala groaznica o sa-i crape capul?
Frumusetea vietii este de moment. Si daca vrem sa fim fericiti tot timupul… atunci vom muri nefericiti. Pentru ca fericirea inseamna clipe, secunde, poate minute. Daca vrem sa stim gustul fericirii… ei bine, trebuie sa prelungim cat de mult aceste clipe de fericire.
Trebuie sa apreciem la maxim momentul in care simtim ca ni se formeaza in cap gandul “Viata e frumoasa!“. Atunci trebuie sa zambim, trebuie sa radem, sa ne ridicam de pe scaune si sa ne invartim ca niste copii, atunci trebuie sa ne dedicam exclusiv gandului acestuia, sa-l imbratisam strans, asa cum iubita isi imbratiseaza proaspatul intors iubit.
Am spus “trebuie”? Ma scuzati… nimic nu trebuie. “Ar fi bine…”, asta este expresia potrivita, ca de trebuit… nimic nu trebuie.
Ar fi bine pentru noi sa strangem cat mai tare in brate momentul ala cand gandul ca “viata e frumoasa” ne infloreste in minte.
Pentru ca ceva mai bun, mai pur, mai special, mai frumos… nu avem cum trai pe lumea asta.
Duminica placuta, umanilor!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.