Să nu crezi vreo secundă că am avut un avantaj pe care tu nu l-ai avut.
Să nu crezi că într-o anume zi am avut lângă mine mai mulți oameni decât tine.
Să nu crezi vreodată că am plecat de mai sus decât tine.
Să nu cumva să crezi că vreo dimineață de-ale mele a fost mai luminoasă.
Să nu care cumva să te gândești că ai mei au avut mai mulți bani.
Să nu gândești vreodată că educația mea a fost altfel decât a ta.
Am fost la fel ca tine. Și sunt la fel ca tine.
Diferența dintre noi nu o fac banii… se prea poate să ai mai mulți decât mine. Și chiar dacă nu ai… nu despre asta e vorba.
Diferența dintre noi n-o face vârsta. Probabil ești mai tânăr. Dar se poate să fii și mai bătrân.
Diferența dintre noi n-o face deșteptăciunea. Sau frumusețea.
Diferența dintre noi, dacă e una, este că eu știu că n-am timp. Eu am realizat, probabil mai repede decât tine, că venim și plecăm într-o bătaie de pleoape.
Diferența dintre noi vine din pofta asta nebună cu care mușc din viață, din orice prostie, din orice gest mic, din orice vorbă.
Eu doar m-am prins mai repede că vreau lucruri. Și am fost dispus să muncesc pentru ele.
Eu doar mi-am dat seama mai repede că viața este frumoasă când te bucuri de un măr. De o melodie. De o noapte transpirată în brațele iubitei. De o masă gustoasă. De o privire vinovată către fundul colegei de muncă. De o glumă aruncată la coadă la covrigi.
Alergi ca nebunul după cai verzi pe pereți. Când bucuria ți-e în față. Simplă. Stă într-un flirt, într-o plimbare cu mașina, într-un râs dement cu tembelii de prieteni ai tăi.
Alergi despletită după cai verzi pe pereți. Când bucuria ți-e simplă. Stă într-un flirt, o noapte transpirată cu un gagiu prea vesel și prea îngâmfat pentru a-l lăsa să se apropie de tine, stă într-o sâmbătă dimineață petrecută cu fetele tale uneori prea depresive, stă într-o cană de ciocolată caldă băută cocoțată pe pervaz.
V-ați făcut cu toții filme și muriți de nervi că nu trăiți în ele.
Când viața e afară și e făcută din lucrurile mici și simple.
Când viața e afară și trece… în timp ce voi vă frângeți mâinile în casă.
Îți refuzi zilnic chestii. De la bucuria tâmpă de a mânca 3 mici sinceri cu muștar… și până la a merge la băiatul ăla căruia i-ai mușca buzele până la sânge și a-i spune că sâmbătă seara ar fi mișto să ieșiți în oraș.
Îți refuzi zilnic chestii. De la gândul ăla că ți-ai vinde cele patru roți și ți-ai lua doar două… și până la a-ți da demisia din locul ăsta care-ți omoară sufletul. Ori la a o invita în oraș pe ea… cu sânii ăia pe care-i știi gustoși.
Te împing la a face.
Că e plin cimitirul de suflete care regretă lucrurile pe care și le-au refuzat.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.