Am un minuscul proiect (de care imi aduc aminte numai cand merg la evenimente, fripturisti2.0 se numeste). Mi s-a parut simpatica ideea, cu sanse de bonding in network (mda, Shakespeare are stra-stra-nepoti in Berceni). Inafara de pozele deja publicate am in computer de vreo 3 ori mai multe… si nu le-am mai publicat.
De ce? Din cauza curentului astuia cu bloggerii = piscotari (piscotari, fripturisti… tot aia e, ca doar nu-i premiem pe cei vegani).
Hai sa ma explic… evenimentele se organizeaza de multi ani, fiind momente cheie prin care brandurile isi lanseaza produsele, serviciile sau cauta o treapta superioara in brand-awareness. Invitatii evenimentelor sunt, de obicei, clientii directi si persoanele care pot creste audienta post-eveniment.
Pana sa apara blogurile, cei care puteau imprastia vorba erau ziaristii publicatiilor din print. Aveai un ziarist bun… puteai fi sigur ca vei avea si o expunere pe masura. Pentru ca un ziarist bun nu se apuca sa scrie un articol despre cum Ursus sustine o campanie de responsabilizare a consumului de alcool printr-un eveniment numit Petre, caci atunci s-ar fi numit publicitate directa. Insa acel ziarist bun putea sa scrie o stire foasrte misto, cum ca la evenimentul Petre s-au intalnit 3 politicieni din tabere adverse si au vorbit despre alcool la… o bere si-un piscot. Si-atunci castiga si ziarul continut exclusiv, castiga si brandul pentru ca se vorbea despre eveniment. [sursa foto]
Ce castiga ziaristul? Salariul, pentru ca isi facea treaba. Si mai castiga ceva… un piscot si-o bere. Putea spune cineva ca respectivul ziarist era piscotar? Da, un prost putea spune asta… dar daca gandim cu capul vedem ca el facea ce trebuia sa faca un ziarist… sa iasa din birou si sa scrie despre ce se intampla.
De cativa ani au aparut blogurile. Brandurile si agentiile au vazut oportunitatea si au inceput sa invite si blogari* (blogari / bloggeri, trebuie sa hotaram termenul asta la urmatoarea conferinta mare) la evenimente. Si blogarii au venit, au facut poze, au scris… si au mancat si-un piscot. Ba chiar vreo doua!
Ar putea spune cineva ca respectivii blogari sunt piscotari? Da, ar putea. Dar ar avea dreptate?
Eu spun ca nu. Pentru ca, in mintea mea, un blogar nu e cel care sta la birou toata ziua, cu cate un tab deschis pe facebook, twitter, wordpress, plus alte cateva pe site-urile de stiri. Inafara de blogarii de nisa, ceilalti… ar trebui sa fie cat mai mult pe-afara. Sa vada si sa comenteze pentru cei care nu au timp sa iasa, sa se informeze, pentru cititori.
Si daca la evenimentele astea mai mananca si cate un piscot… e perfect normal, ca doar n-ar trebui sa-si puna in desaga sendvisuri cu salam de-acasa, ci un laptop, un aparat foto si ceva bun-simt.
Deci… parerea mea e c-ar trebui s-o lasati mai moale cu blogarii piscotari, si sa iesiti si voi mai des la evenimente.
Si mai e ceva de vorbit… cand vorbim despre piscotareala nu vorbim despre posturi platite sau despre cele neplatite, ca nu de la asta vine termenul. Ci vorbim de ideea ca blogarii n-ar trebui sa mearga la evenimente. Care ideea mi se pare… tampitica.
Spun asta fara rautate, cred ca se simte din cum am scris postul. Insa din rautatea altora am decis sa opresc fripturisti2.0, pana la circumstante mai bune.
Si sa nu uit… am apreciat ca niciunul dintre prietenii pe care am apucat deja sa-i public la categoria fripturisti nu mi-au solicitat sa-i scot de-acolo (as fi facut-o, evident). Dar faptul ca nu mi-au cerut asta mi-a aratat ca oamenii care-si fac treaba si stau pe fundul lor inteleg prea bine menirea unui bloger ca sa se lase deranjati de cei de pe margine. Da, de pe margine. Cei care nu ies din casa, citesc pe la altii, scriu de la ei si… se numesc blogeri nepiscotari.
Loading ...
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.