Un roman la Paris – II – des differences, dobitocule!

Prima parte a povestii lui Nelu, amicul unei cunostinte de-ale mele, este de gasit aici: Nelu si X5-ul pe Champs Elysees. [sursa foto]

Dupa cum spuneam, Nelu s-a suit in masina si s-a dus sa caute o sectie de Politie, sa-i dea aia hartie la mana pentru loviturile de pe spoilere, a fost indrumat de catre parcangiul hotelului. Care parcangiu n-a realizat clar drama lui Nelu dar a inteles ca are nevoie de un birou de la Politia Circulatie.

Ajunge Nelu in fata, lasa masina, intra.

– Bon jour, monsieur! 

Nelu intra in discutie si porneste acompaniamentul din maini.

– Salut. J’ai une probleme avec la voiture, il sont des mecs qui… avont… casse… ils ont… lovit la voiture… voiture… Ce sa mai, accident!

– Ah, monsieur, vous devez allez a l’assurance, peut-etre?

– Ce ma?

– Assurance. Vous avez besoin…

Nelu se simtea prost pentru ca franceza lui nu-l prea ajuta, a intors spatele si-a plecat. A dat un telefon in tara si i s-a spus ca „Stai, ma, linistit, o combinam noi aici cand te intorci!”  si s-a mai calmat. Cand a ajuns la masina, insa, a simtit ca i se face rau… unul dintre senzorii de parcare din bara spate atarna din bara, ca un muc din ala verde. Atarna! Din bara lui! S-a aplecat, cu maini tremurande, sa vada ce s-a intamplat. Pe bara, in dreptul senzorului, se vedea clar urma unui alt spoiler! Cineva executase iar o parcare abominabila, ii zgariase bara in alt loc si tocmai ii scosese un senzor de parcare.

– Que je vous prend les morts des votre meres, vous etes des cacats, des nenorociti! Sa decede toti, que vous je prend sous le penis!

In timpul asta isi dadea cu pumnii in cap si sarea de pe un picior pe altul uitandu-se cu ura la oricine trecea prin zona. Dupa 10 minute de urlete… ce era sa faca? S-a suit in masina si s-a dus la hotel sa-si ia familia.

Si-a luat familia si s-au dus la Versailles. Era inchis. S-au plimbat putin prin parcul exterior, au gasit un restaurant dragut sa manance, au plecat linistiti spre Paris.

Totul era bine, se anunta o seara mai linistita, Nelu se amuza cum copiii incercau sa-l convinga sa-i duca la nu-stiu-ce magazin de jucarii despre care citisera pe net. Pana la urma a bagat adresa notata de copii pe telefoanele lor in navigatie, au ajuns la magazin. Care era, de fapt, concept store-ul Colette, ce sta mandru pe strada Saint-Honore, o strada plina de magazine scumpe.

Sens unic, o banda pe sens, parcari pe amandoua partile. Nelu s-a uitat la cum sunt parcate masinile si a hotarat sa-i lase pe copii si pe nevasta sa intre in magazin, el a mai avansat cu masina vreo suta de metri, unde a gasit un loc de parcare pe dreapta si a ramas acolo, paznic.

Si-a inceput din nou agitatia… o tanti pe la vreo 60 de ani a oprit masina si a inceput o manevra de parcare laterala cu spatele. Nelu era relaxat, intre el si doamna mai era o masina, nu era stres.

Doamna s-a apropiat de bordura, cu spatele, a luat stanga de volan si a inceput sa-si inghesuie Prius-ul in locul de parcare. Dar nu era destul loc. Nelu a vazut cum doamna a inceput sa impinga incetisor Renault-ul care il proteja de doamna. Nelu a inceput sa claxoneze. Doamna a franat. Nelu a oprit claxonul. Doamna a repornit masina. Nelu a repornit claxonul. Degeaba!

Doamna cu Prius-ul impingea Renaultul, care se apropia incet dar sigur de bara fata a X5-ului lui Nelu. Nelu continua sa claxoneze de vibrau cladirile de pe Saint Honore, a dat putin cu spatele – cat ii permitea locul –  in timp ce era iesit jumatate pe geam si urla disperat:

– Maaadaaaame, mamaaaaaieeee, atention ca ii impingi pe toti! Accident, accident, alarm, madame, pas tres joli, arreeeteeeeez!

Madame mamaie a franat, a luat dreapta de volan si a dat putin in fata. Dar parca tot nu era bine. Din nou marsche-arriere, din nou s-a lipit de Renault, din nou se apropiau de Nelu.

Nelu n-a mai rezistat tensiunii, si-a dat seama ca daca nu face ceva Prius il va impinge pe Renault in X5. Si astfel s-ar fi zgariat si bara fata. Si asa ceva nu putea sa permita.

Asa ca si-a aruncat ochii in oglinda din stanga si chiar daca a vazut ca parca se apropia ceva a calculat ca are timp. A bagat masina in drive, si in timp ce Renault-ul se apropia amenintator a luat stanga de volan si a demarat.

Catastrofal!

[da, am si treaba, vin cu restul repejor. Sa aveti o zi buna!]