Un roman la Paris – De la 5 stele la inchisoare in 4 pasi (avec le X5 sour Les Champs Elysees)!

Am fost la Paris de mai multe ori. De cateva ori chiar am stat mai mult, pentru ca filmam, asa ca am avut timp sa traim povesti frumoase acolo. Experienta este una comuna, dar povestita ocazional egoist, vorbind generic despre Nelu, ca sa nu baletez inutil de la persoana I la a III-a, si-apoi inapoi.

Prima poveste din serie se intituleaza “De la 5 stele la inchisoare in 4 pasi“, cu acel subtitlu simpatic “Avec le X5 sour Les Champs Elysees”.

Ajunge Nelu, dupa un drum covarsitor de lung, la Paris. Escala pe care o facuse cu familia la Viena fusese mai mult obositoare decat reconfortanta, si ambitia de a parcurge apoi drumul Viena-Paris dintr-o singura bucata si impartind volanul intre doi soferi il sleise de puteri.

Avusese ceva probleme si cu navigatia X5-ului, din cauza careia se incurcase pe Periferica, ajunsese cu greu la adresa. La adresa, insa, ii astepta o mandrete de hotel de 5 stele, cu parcangiu, usier, liftier si majordom, asa cum vezi numai prin filme.

A oprit in fata hotelului cu 4 secunde inainte sa adoarma, a lasat masina acolo, a lasat-o pe sotie sa se ocupe de formalitati, bagaje, copii si… s-a tarat in camera. A dormit un reconfortant somn de 11 ore, si dupa un mic-dejun opulent… a transmis la receptie ca vrea sa plece, sa i se aduca masina in fata.

Si au plecat prin Paris. Copiii erau innebuniti si sareau de la un geam la altul, sotia dadea din degetele de fiecare data cand vedea un brand mai cunoscut scump, incepuse vacanta!

Dupa ce s-au invartit prin Lafayette vreo doua ore au decis sa opreasca undeva sa manance, din mersul masinii au vazut o terasa draguta, au oprit, au parcat, s-au pus la masa pe trotuar, la 3m de masina.

Atat Nelu cat si sotia lui vorbesc ceva franceza, vacanta asta era ocazia perfecta pentru a se perfectiona…

– Je voudrais un verre de… iubitu’, ce face ala cu Clio, se impinge in X5?!

– Sa moara ma-sa, e nebun! a zis Nelu, repezindu-se sa iasa. Ajunge afara exact in momentul in care francezul cu Clio (2000-2001, geamuri mecanice, oglinzi neincalzite, rugina pe aripi) lipise masina de a lui si o ambala, incercand s-o impinga.

– Monsieur, que’est que faci, manca-ti-as?!

Ala se opreste, se incrunta la el si da din mana ca sa miste masina.

– Okei, iti fac loc, c’est pas une probleme, mais toi nu vezi ca e X5 nou-nout, ce te impingi ca boul?!

Se suie in masina, o da mai in fata, il lasa pe ala cu Clio sa parcheze, trage masina la loc, o pune in Parking, trage frana de mana si se duce la masa, uitandu-se urat catre ala cu Clio.

– Ati comandat? Bun. Monsieur, je veut… excuse moi, je voudrais un vin rouge, relaxe. Et un menu, on veut… cum se zice…

– Manger!, ii sugera sotia lui.

– Oui, on veux manger!

– Ce facea ala in parcare?

– Dobitocu’ n-avea loc si incerca sa-si faca in bara mea, boul care era el bou. I-am facut loc acum, e bine.

– Alors, les enfants, il faut… Nelule, ala cu Clio iar se impinge!

Domnul cu Clio de mai devreme isi terminase treaba si incerca sa iasa din parcare, impingand masina din spatele lui si pe cea din fata. Cea din fata era X5-ul… Nelu se ridica si din 3 pasi ajunge langa Clio, ii tranteste 3 palme peste capota si urla:

– Baaaaaa, monsieur, dobitocule, tu ne… ne… nu vezi, les morts de ta mere, ca imi zgarii bara?!

Ala cu Clio reuseste cumva sa il impinga pe cel din spate, ia stanga de volan si iese in trafic cu scartait de cauciucuri. Toata terasa se uita dezgustata la Nelu. Lui Nelu ii tremura buzele si mainile de nervi, in timp ce se pune in genunchi pentru a vedea ce-a patit masina. Concluzia crunta: 2 zgarieturi de vreo 4 cm!

Restul zilei a fost compromis, copiii au stat retrasi si n-au scos un sunet, sotia n-a mai zis nici ea nimic, s-au invartit fara scop inca vreo ora si-apoi s-au dus la hotel. Baiatul de la parcare a luat masina, ei au urcat si s-au bagat la nanai.

A doua zi dimineata Nelu isi revenise cat-de-cat si dupa ce au mancat acelasi mic-dejun opulent au plecat sa se plimbe pe Champs Elysees. Au parcat la Virgin Store in spate si-au luat-o la pas. Au facut clasica poza pe ultimul refugiu pentru pietoni de pe Champs Elysees, cu Arcul de Triumf in spate, au mancat un croissant, au cheltuit niste bani pe la magazine. Dupa 3 ore se indreptau catre masina, multumiti dar obositi. Pe masura ce se apropiau de locul in care au lasat masina se auzea din ce in ce mai tare sirena unei alarme auto. La un moment dat se Nelu o taie in sprint si dupa cateva secunde incepe sa dea cu toate pungile branduite Adidas, Virgin Records, et caetera, intr-un Toyota Rav4. Care Rav4 se chinuia sa-l inghesuie pe X5-ul lor, impingandu-l intr-o Octavia!

– Madame, vous ne voyez pas, ne pouvez pas observer mon voiture?! Vous etes… chioara, fa?! Si da-i cu Adidas peste capota si parbriz, si urla la ea, si fa spume la gura!

Un trecator se opreste si incearca sa-i spuna ceva, Nelu se intoarce si tipa la ala, omul nu tace, Nelu ii da o plasa Adidas in cap. In plasa o pereche de snickersi si o minge de volei. Omul isi pune mana la cap si fuge. In timpul asta tanti cu Rav4 nu mai vroia sa parcheze si tocmai se indeparta. Sotia lui Nelu urla la el Hai ca astia cheama Politia!, se suira toti in masina si plecara in tromba. La 5 strazi Nelu n-a mai rezistat si s-a dat jos sa vada daca masina avea ceva… tragedie, bara era crapata de la bull-bar-ul aleia cu Rav4! Nelu cazu intr-o depresie adanca, si dupa ce lasa masina la parcarea hotelului hotari ca se duce in camera. Restul familiei o lua la pas prin jurul hoteului. Se revazura a doua zi dimineata, la micul dejun.

Dupa ce Nelu verifica din nou bara, se suira amarati in masina si… [revin cu restul mai tarziu, ca am si treaba, da? 😉 ]

Sa nu uit… asta mi-a adus aminte de Pataniile lui Nelu (e si sursa foto).