Asta văd. Zilnic.
O agresivitate verbală care mi se pare că escaladează constant.
Toată lumea urlă, nimeni nu mai ascultă, argumentele-s praf și discuțiile în contradictoriu se termină de mult prea multe ori cu urări pentru morții mamelor verișoarelor unor unchi care… au avut nenorocul să se nască.
Cel mai contraproductiv pentru noi este, însă, că discuțiile, oricât ar fi ele de virulente și de spurcate, nu se termină niciodată cu ceva constructiv. Sau măcar cu ceva clar. Sau să fie ceva palpabil…
Adică fiecare înjură de la tastatura lui, vomită pe ceilalți toate mațele gândurilor spurcate care-i populează creierul și la sfârșit… nimic.
Nu se poate trage concluzia că are X dreptate. Sau Y. Nu. Fiecare are dreptate la scara lui de bloc… și pa!
Și deschidem în fiecare zi Facebook, site-uri de ziare și reviste, bloguri personale… și nu facem nimic altceva decât să aruncăm peste gardurile care ne despart cu rahat.
Unii peste alții.
Și la sfârșitul zilei, nervoși și agasați, ne dăm seama că – ce crezi?! – miroase urât.
Dar mâine o luăm de la capăt.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.