Sunt pasionat de orice are motor și se mișcă de pe loc.
Mai mult de-atât, îmi plac raliurile la nebunie! Mi-am luat licența de pilot, m-am dat și eu dar întotdeauna m-am uitat la piloții care fac asta ca meserie cu un respect amestecat cu invidie.
Bine, mă rog, amestecat cu multă invidie.
Și cu toate astea… tot ce au reușit să facă oamenii care au păstorit federațiile de profil nu a fost altceva decât să crească râca, bârfa, orgoliile personale, combinațiile de nivel găinărie și certurile astea de spatele blocului.
Sigur, ce spun eu acum nu le va cădea bine unora.
Dar dacă stăm și ne uităm puțin la povestea cu raliurile la noi… te iei cu mâinile de cap. Am reușit să facem praf tot, să ne sabotăm unii pe ceilalți, să ne bârfim și să ne șicanăm de-a ajuns întreg fenomenul să fie mai mic, din punct de vedere vizibilitate, decât cursele ilegale.
Au uitat de la ce-am pornit: de la curse.
S-au împiedicat în bani și orgolii, în funcții și tabere… și s-a ajuns la momentul în care bugetele strânse nu ajung nici de-o măsea, materialul tehnic folosit este vai steaua mamei lui, fiecare trage puținul disponibil și-l întinde până-l face șvaițer.
Am uitat de la ce-am pornit. Să stăm pe marginea unei PS și să ni se facă pielea de găină la trecerea nebună a unei table în care doi nebuni se încurajează reciproc.
Atât. Despre asta e vorba.
Am văzut acum câteva minute filmul ăsta care m-a făcut să spun cu gura până la urechi: uite, mă, d-aia iubesc eu cursele!
Adrenalină, putere, iscusință și… curaj, tată, despre asta este vorba!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.