De să mergem la Neveresea?
- Public.
Nu știu dacă ai avut răbdare să te uiți la „ăștia mici” ai noștri.
Dacă n-ai avut, îți spun o treabă mișto: sunt spectaculos de frumoși.
De activi. De atenți. De veseli. De interactivi. De selectivi.
Publicul nostru de festival este unul care își face propriul show. Un public care contribuie la actul artistic. Un public în care merită să fii.
Mă uit la ei, mă uit la noi și-mi crește inima-n piept.
Am fost pe-afară la ceva show-uri, concerte și festivaluri.
Cred că cel mai tare și mai dedicat public este la Tomorrowland.
Ei bine, ai noștri încă nu sunt la fel de extravaganți, dar sunt la fel de veseli, de entuziaști și de implicați. Și parcă și mai frumoși oleacă.
2. Line-up.
Am tot văzut comentarii legate de artiștii de la Neversea.
Că se putea mai bine, că trebuia să fie acolo și X, ba chiar și Y, plus că fără Z e degeaba…
Aham. Eu înțeleg că toată lumea vrea mai bine, mai mult, mai frumos, mai… cu moț.
Dar cred că uităm să ne uităm prin țările din jur. Dar nu numai la astea din est, mă refer cam la toată Europa.
Sunt doar câteva festivaluri care sunt la nivelul sau peste nivelul Neversea/Untold.
Dar dacă te uiți la costurile mult mai mari implicate la festivalurile alea de-afară, te bușește plânsul. Că de râs… n-ai de ce.
Și cred că uităm să ne aducem aminte de lista de artiști care au venit la noi până să înceapă povestea Untold și apoi Neversea.
Da, sigur că au venit și nume mari. Dar au venit ca show-uri de sine stătătoare, de câteva ore.
Nu ca party de câteva zile, cu multe zeci de ore de show la fiecare scenă.
3. Experiență.
Știu cum e să te simți obosit. Sau bătrân. Sau fără chef. Dar… n-ai decât o singură viață.
Și să mă bată mama dacă te mint, n-o să-ți dea nimeni week-end-ul ăsta înapoi dacă stai acasă și-l dormi.
Ia-ți niște ștrampi pe tine, un papuc de plajă, un maiou cu găurele și o borsetă (au revenit la modă, mie îmi par complet și definitiv oribile) și mergi la mare.
Că stai trei zile, două sau una… că pleci spre mare la prânz și-n dimineața următoare te legeni într-un troleu înapoi spre gară… nu știu care ar putea fi rețeta ta.
Dar sfatul meu este să nu ratezi Neversea. Nici Untold. Nici Awake. Electric Castle. Gărâna. Waha.
Și niciun alt festival de la noi.
Pentru că, în sfârșit, suntem în rând cu lumea (și față de mulți chiar cu câțiva pași înainte) și avem șansa să ne facem de cap acasă la noi.
Răsăritul ăsta e tras de Kartal, azi dimineață. Păi cum să nu-ți facă poftă?! 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.