De când am auzit de nenorocirea de vineri am considerat că nu trebuie să scriu pe blog sau Fb, cred cu tărie că în astfel de momente ar trebui rostite în spațiul public doar cererile de ajutor și informările relevante pentru a rezolva problemele.
Nu înjurături, nu acuzații, nu bălăcăreli și judecăți.
Primul moment…
Acum cred că e momentul să ne îngrijim prietenii care se luptă pentru viața lor, e momentul să ne plângem morții.
Acum plângem. Și poate că lacrimile astea n-ar trebui amestecate cu nimic altceva. Poate că ar trebui să lăsăm pentru puțin mai târziu ura și dorința de dreptate. Poate că acum ar trebui să ne strângem unii într-alții și să încercăm să fim puternici.
Următorul moment poate că ar trebui să vină mâine. Sau poimâine. Nu știu când, știu doar că acesta ar trebui să fie momentul în care să ne aplaudăm eroii.
Al doilea moment…
Citesc disparat în fel-de-fel de locuri despre fel-de-fel de oameni care ne-au salvat prietenii, cei care au putut fi salvați.
Vorbim de cei care s-au transformat din victime în salvatori și-au intrat din nou în club să-i salveze pe ceilalți… ei sunt eroii noștri.
Vorbim de vecinii clubului care-au sărit în foc să ajute victimele… ei sunt eroii noștri.
Vorbim despre echipajele de la Ambulanță, de tot sistemul medical din București, de toți doctorii, toate asistentele, șoferii, brancardierii, de toți… ei sunt eroii noștri.
Vorbim de toți cei care au salvat oameni. Ei sunt eroii noștri, pe care trebuie să-i aplaudăm.
Pentru că merită asta, merită aprecierea noastră, merită să dăm cu fruntea de pământ în timp ce le mulțumim pentru riscurile asumate, pentru eforturile făcute.
Trebuie să le mulțumim pentru ca lumea întreagă – dar mai ales ai noștri – să știe că românii știu a-și prețui eroii.
Al treilea moment: judecata.
Fără furie oarbă, asta n-a ajutat pe nimeni.
Dar cu presiunea maselor, avându-ne pe toți în spate… hai să vedem vinovații.
Nu suntem în anul 1200 să-i mătrășim în piața publică… suntem în 2015 și avem legi.
Și în virtutea acestor legi vreau să-i văd pedepsiți pe cei care mi-au omorât prietenii.
Să-i văd pedepsiți pe cei care mi-au mutilat prietenii.
Să-i văd pedepsiți pe cei care au făcut în așa fel încât atâția români tineri au murit și mulți alții se luptă acum cu moartea, respirație cu respirație.
Nu putem permite să lăsăm și asta să treacă.
Nu fac politică.
Dar aș vrea ca cei sacrificați de dragul unor șpăgi criminale să aibă măcar liniștea că cei care i-au omorât sau nenorocit au fost pedepsiți.
Te rog să nu dai share acestui text. Nici like. N-am scris pentru mine, pentru trafic sau pentru apreciere. Ce te rog – în cazul în care ești de acord cu ce-am scris mai sus – te rog să-ți folosești și tu vocea sau tastatura pentru a spune cum simți.
Și când va veni momentul să cerem dreptate… să fim o singură voce.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.