Vad la televizor cum – dupa ce copilul a fost lasat nesupravegheat si a cazut intr-o gaura din spatele casei – parintii sunt sub lupa autoritatilor, se evalueaza daca sunt parinti buni. Daca ancheta va dovedi ca nu prea sunt, atunci li se va lua copilul si va fi dus la un orfelinat.
Si daca nu vorbim de cazut in vreo gaura vorbim despre cazut de pe casa, sau dat foc la casa, sau la accident cu vreun animal din curte, si tot asa… cazuri sunt, din pacate, destul de multe.
Pe masura cazurilor sunt si anchetele Protectia Copilului, si prin ancheta respectiva parintii sunt trecut prin ciur si sita pentru a se vedea daca merita sa creasca acel copil, daca micutul este tratat corespunzator si daca nu este in pericol.
De acord cu anchetele astea, copiii trebuie protejati.
Dar ce ne facem cu copiii de la cateva luni si pana la cativa ani care sunt purtati zi-lumina printre masinile oprite la stop, din mijlocul verii – 35 de grade temperatura aerului la umbra / mai mult de 60 de grade temperatura asfaltului – si pana in inima iernii – -15 grade, zapada, viscol, umezeala? [sursa foto: adevarul.es]
De vreo 24 de ani ne trec pe langa oglinzile masinilor cand oprim la stop, uneori le dam un banut, alteori nu. De vreo 24 de ani ii vedem in bratele parintilor, zgribuliti la intrarile in statiile de metrou. Zic 24, dar ii vedeam si inainte, cu toate ca mult mai rar.
Pe amaratii aia mici, pusi sa se sufoce si sa fiarba in suc propriu printre masinile lui august… Protectia Copilului nu-i vede? Politia nu-i vede? Nu-i vede chiar nimeni?
Pe copilasii aia mici, imbracati in trei zdrente jegoase in timpul celui mai mare ger al iernii, nu-i vede nimeni?
Ca vad, cumva, o dubla masura. Pe parintii care-si tin copii prin batatura si la un moment dar ii scapa de sub ochi si se intampla o nenorocire… pe parintii aia sarim cu anchete, cu declaratii, cu amenintari si cu reportaje acuzatoare la TV.
Pe parintii care-si exploateaza copiii, ii chinuie expunandu-i la niste conditii de trai complet nelalocul lor, pe parintii care folosesc chinul copiilor lor pentru a face bani… nu-i deranjeaza nimeni. Nimeni. NIMENI.
De ce se intampla asa?
P.S. Si mai rau, de parca n-ajungea atat, este ca niciun ONG nu-i poate ajuta pe astia mici, parintii refuza din capul locului, de multe ori intr-un mod violent. Am incercat de mai multe ori prin Zambet si Suflet. Asociatia sa ii ajutam. De fiecare data e la fel, refuz total. Doar autoritatile pot face ceva. Dar ei… cu dubla masura.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.