Si aici vorbim despre niste extreme de te ia durerea de cap… la partea cea mai de jos sta tuk-tuk-ul, pe care sunt convins ca-l stiti. Uimirea noastra a venit cand am vazut ca, de fapt, tuk-tuk-ul nu are niciun standard. Poate fi facut dintr-un triciclu normal, sau poate lua nastere din impreunarea partii frontale a unei motociclete de viteza/enduro/scuter cu partea posterioara a unei remorci de marfa, poate fi inchis cu usi sau cu perdea din patura, poate avea acoperis din tabla sau din carton, poate… ati inteles, singurul standard este ca are trei roti si motor (am mers si cu din astea cu motor electric).
Regulile de circulatie pe care le respecta tuk-tuk-ul sunt unele succinte si de nerespectat de catre mintea occidentalului normal la cap:
1. baga-te oriunde gasesti loc! Si ei il reinventeaza pe „oriunde” de te lasa masca…
2. sens sau contrasens… nu conteaza, tot sosea se numeste! Ar merge si-n sus, de-ar putea…
3. claxoneaza, tata, claxoneaza ca si cum viata ta ar depinde de asta! Si ei… claxoneaza! Da’ ce claxoneaza… Calea Victoriei la ora de varf e liniste-cimitir pe langa oricare strada din Shanghai.
Nu mai stau sa explic, v-ati prins deja… haos general! De-aia am si preferat sa mergem cu tuk-tuk-ul doar in zonele mai putin aglomerate (in rest metrou si per pedes).
Cateva poze:
Mai departe si mai sus pe scara ierarhica, au – normal – si chinezii taxiuri (in sensul occidental al cuvantului). Ce trebuie stiut este ca ei te vor lua intotdeauna pe cel mai scurt drum (chiar daca dureaza mai mult), pentru a face economie de benzina. Cursa se poate face pe aparat sau la mica intelegere (la care intelegere dai din maini ca elicopterul din elice, ca nu stiu boaba de limba straina, nici macar numele hotelurilor mari). Dar mica intelegere merge destul de departe, pe noi ne-a luat domnul Chu (in poza) pe toti 5 in taxi. Cat despre tarife… sunt chiar ok.
Si mai sus in acest top al transporturilor sta metro-ul. Da, daca ma intrebi pe mine metroul este, la ei, peste taxi. De ce? La ei, cele 11 linii de metrou insumeaza… 278 de statii! Si 434 km de linie! Da, e cea mai lunga din lume, si cu toate ca aduna anual peste 2 miliarde de calatorii (record pe zi de 7,5 milioane) este de-abia a 5-a in topul celor mai aglomerate metrouri din lume. Deci… cred ca metroul este cea mai buna varianta de transport la ei. Cursa costa in functie de distanta parcursa… in zona centrala costa 3 yuani (aprox 1,5 lei) si continua sa creasca pana la 12 yuani (maximul atins de noi, la capatul de est al liniei 9. Uite harta:
Regele transporturilor din Shanghai este, insa, Maglev. Trenul pe perna magnetica care merge in exploatare normala cu 431 km/h (recordul lui fiind de 501 km/h. Este cel mai rapid tren din lume. Din pacate tot ce poate el sa faca este sa te duca la aeroport (de la statia Longyang si pana la Pudong International Airport), iar costul unui bilet este de 50 yuani (aprox 25 de lei). Faza este ca metroul iti ofera si el transport pana la aeroport (mai ieftin dar mai lent), dar te pui cu je?! Ne-am dat jos din metrou si ne-am suit in Maglev, sa vedem cum e. Si e misto individul… nu simti deloc ca mergi cu viteza aia.
Cam asta despre transport, incerc sa vin mai tarziu cu un post despre mancare, si-apoi cu o concluzie a calatoriei si a conferintei HP Global Influencer Summit si… gata cu China, revenim la Berceni! 😀
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.