Am făcut destule dude în relația și-apoi căsnicia cu matracuca-șefă, Andreea. Prostioare sau prostii, greșeli sau belele, toate s-au adunat pe răboj, îmi stau mărturie beștelelile ei atunci când o apucă piticii.
Totuși, după aproape 7 ani împreună încă mă lasă mască. Așa cum a făcut de fiecare dată când am greșit-o, găsește în continuare modalități să mă țină în suspans și cu frica-n sân.
Acum vreo 5 ani am enervat-o rău. Dar rău. Era o fată care mă tot suna noaptea, ore nepotrivite, vorbe nepotrivite. Eu eram perfect și complet nevinovat, și tocmai de-aia am continuat s-o sâcâi pe Andreea.
Într-o seară mă mănâncă undeva, îmi scot bateria de la telefon și-o pun sub perna Andreei (asigurare, în caz că ceva merge prost) și la câteva minute după mă ridic din pat și spun șoptit în telefon Nu mă mai suna la ora asta, știi că e nevastă-mea aici…!.
Ies din dormitor cu gura până la urechi, beau un pahar cu apă și văd monitorul de la calculator aprins. Mă duc în birou, dau shot-down la computer și când mă întorc… Andreea stătea în pragul ușii cu tot setul de cuțite primit cadou de la un prieten. Cuțit de feliere, cuțit de dezosare, cuțit de tăiat pâine și cuțit de carne. Toate ținute strâns în mâini. Pe chipul ei… calm nețărmurit.
E mică dar cu toate metalele alea ascuțite în mână, cu lumina din hol aruncând macabre umbre, cu liniștea aia perfectă din casă… mi s-a ridicat părul pe ceafă.
– Iubita, a fost o glumă! Nu mă sună nimeni noaptea…
Ea face un pas spre mine.
– Staai! Nici măcar nu am telefonul deschis, este…
Ea face încă un pas spre mine.
– Bateria! Bateria de la telefonul meu este sub…
Mai face încă un pas și ridică mâna cu cel mai mare cuțit – după mi-am dat seama că era cel de pâine – mârâie cumva ciudat, din gât și-apoi spune:
– Știu, tăntălăule, c-am simțit când mi-ai băgat bateria sub pernă. Apropos, nu știam că ți-e așa frică de cuțite… o să țin minte.
Zâmbește și-apoi pleacă. Am îndreptat spatele și-am privit încurcat în stânga și-n dreapta, mi-am dres vocea și-am strigat după ea, deloc convingător:
– Știam că n-o să mă omori!
Dup-aia m-am dus la culcare spășit, propunându-mi să nu mai fac glume din astea…
La câțiva ani după, iar m-a lăsat mască. V-am povestit cum m-a luat valul și m-am trezit pe plaja din Kavala…
Ei bine, după duda asta mă pregătisem sufletește să fiu trecut prin Furcile Caudine. Ba eram sigur că o să inventeze și Furculițele Caudine, Greblele Caudine plus Setul de Cuțite Caudine.
Eram pregătit psihic pentru groază și teroare, supărare și scandal.
Mi-a fost și mai frică atunci când am văzut că… nu ne vedem. Eu am plecat la mare cu emisiunea, ea cu treabă prin București… situație rece și ce prezintă viscol…
Dar ne-am văzut acum câteva zile. S-a uitat la mine cu indulgență și m-a întrebat dacă mi-e foame. Nu mi-era dar am zis că mi-e, că parcă asta-și dorea să audă. Mi-a făcut de mâncare. Am mâncat. Mi-a făcut și-un fresh de portocale. L-am băut. Apoi ne-am pus la televizor. Era un film în care soția înșelată își otrăvea soțul cu ceva care îi producea mutații groaznice.
– Asta este, mi-a otrăvit mâncarea!, mi-am zis și în timp ce mă gândeam parcă și începeam să simt niște crampe, mațele parcă îmi luau foc și capul parcă…
– Nu te-a otrăvit nimeni, panicosule, stai liniștit. Cu toate că meritai. Să nu mai pleci așa de nebun că mă ia și pe mine cheful de ducă. Ai înțeles?
– Da!, am zis, parcă mai bucuros că m-a iertat decât că nu m-a otrăvit.
Acum e pace, zic, dar tot n-am încredere, parcă prea am scăpat ușor… dar e sigur că mi-am învățat lecția, nu mai plec de nebun în lume că dup-aia e stres mare.
Am zis în titlu top 3 metode să-ți înveți minte iubitul. Eu am venit cu două deja… cu a treia vino tu:
Cu ce metodă îți înveți minte iubitul sau iubita?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.