Tomorrowland Winter 2022

Cu riscul de a primi completări la blesteămili aferente postării anterioare, cea cu Snowfest 2022, vin și cu un mic fotoreportaj legat de Tomorrowland Winter 2022.

Dă-i și un <play>, dacă te lasă browserul. Citești mai zglobiu așa…

De Tomorrowland știu mulți, despre Tomorrowland Winter… mai puțini, probabil.

În esență este un fel de Snowfest, dar cu buget mai mare și cu lume mai pestriță.

Se ține tot în Franța.
Ba, dacă stai să vezi potriveală, între Snowfest (Les Deux Alpes) și Tomorrowland (Alpes D’Huez) sunt 3o de kilometri distanță, adică vreo 45 de minute de serpentine.

Conceptul este același, în mare: ski și placă amestecate cu party ziua, la care se adaugă festival și main-stage seara.

Au pe munte mai multe scene. Cam asta ar fi harta, cu ele împrăștiate care-ncotro.

Cea mai de sus au numit-o Top of the Mountain. E sus, are doar pârtii negre în jur, bate vântul, nu are bar. Așa că n-am fost decât o dată, am făcut niște poze, ne-am tras mai jos.

Mai jos… e treabă.
La scena asta am stat cel mai mult, când am stat:

L-am prins aici pe Aoki. L-am prins tot aici pe Dmitri Vegas. Și pe Felix (Lost Frequencies).
Așa arată scena, nu e vreun monstru:

Așa arată locul:

Cumva, la party-ul de zi, deși sunt mai mulți oameni la Tomorrowland, atmosfera e mai mișto la Snowfest, se dansează mai cu foc la Panobar.
Dar e frumos și la TML, zdai seama…

În mare, noi am stat trei zile la Snowfest și trei zile la Tomorrowland Winter.
Dar am revenit la Snowfest și pentru show-ul Dj Antenna, a fost mare necaz frumos acolo…

Revenind… ce are Tomorrowland Winter foarte mișto e party-ul de noapte.
La main-stage e nebunie.

Intră multă lume, se dansează la greu, e atmosferă mișto…

Ce am observat este că și playlisturile celor care pun muzică au alt mood… aici vin cu muzică mai melodioasă, cu acorduri, cu multe vocale, un EDM mai prietenos… comparativ cu electrociocanele de la Tomorrowland Belgium.

Bine, asta nu la scena de electromotopompe și mecanodrujbe, unde-ți migrează plămânii spre ficați și encefalul către vezică.
Așa muzică agresivă n-am pățit de multă vreme, cred că erau oamenii la 150bpm și tot creșteau…

În rest, anul ăsta festivalul a fost mai mic, mai restrâns, dar însuflețit bine.
Mă rog, așa arată mai restrâns…

Și scena principală face toți banii cu toate că se întâmplă într-un cort.
Serios.

Da, mare nunta. 😀

Au păstrat tradiția și au fel-de-fel de nebunii acrobatice și de atmosferă.

Ziua:

Și noaptea:

Mai au și secret parties, care se întâmplă prin stațiune și nu se știe de dânsele. Noi am prins o petrecere mișto de tot, cu Lost Frequencies, în… biserică.

Nu e glumă și dacă voi folosi cuvântul „înălțător” o să spuneți că fac mișto… dar, jur, asta cred că este energia pe care prezența Lui o aduce.
Probabil că a intrat direct în Top 10 momente muzicale din viața mea.
Un loc superb, niște lumini și muzica aia care trebuie.
Simplu și incredibil de intens.

Asta a fost gașca: Radu, Bogdan, Kartal, Robert și cu mine.

Și ca să ne fie treaba clară… n-am stat o secundă. Noi, ăștia de 30 de ani, avem energie inepuizabilă, suntem un fel de perpetuum mobile, niște… ăăă, da, așa am adormit.
Mort, kaput, leșin.

Dar apoi am luat-o din loc…

Și.. uite:

Dap, a fost mișto.

Acum ne pregătim de Neversea, de Untold și de Electric. Și poate reușim să băgăm un umăr și la Tomorrowland Belgium.
Și reîncepem planurile pentru Burning Man.

Dar hai să începem cu Neversea și Untold, zic. 😀
Care te bagi?