Azi am iesit in parc. Aer curat, soare, vant lipsa… ce sa mai, primavara curata!
EA si-a luat rolele, eu mi-am luat picioarele la spinare si dupa o scurta dezbatere am ales Parcul Tineretului (Tineretului si Oraselul Copiilor sunt locurile copilariei mele).
Dar Tineretului e mare si incapator, si trebuie sa recunosc faptul ca am dezvoltat involuntar o aversiune fata de noul val de ascultatori de manele la telefonul mobil (stiti specia, traiesc in grupuri de cate 5-6 adunati ciorchine iar unul dintre ei, guru-ul tehnologic, isi tine mobilul pornit pe em-pe-trei si in timp ce din micul difuzor se vaita un lalaitor de manele ei se misca de pe-un crac pe celalalt si mormaie la unison niste tru-isme moderne legate de valoarea lor).
Deci, dupa cum spuneam… am zis ca ar fi cazul sa evit gsmelomanii, deci nu aveam ce sa caut pe Principala (asta e aleea aia pietonala lata care leaga intersectia de la Sincai cu Sala Polivalenta). Asadar am ales sa rolizam pe aleea de sus, cea care serpuieste prin spatele Cimitirului Bellu.
Si nu facem 300 de metri si…
– Mai Steluto, ce animale mai! Cum sa faci asa ceva mortilor?
– Vai dar chiar nu face nimic Politia asta, draga?! Sa-i bage la puscarie pe nenorocitii astia!
– Steluto, xxxxx (n-am inteles numele) al meu aici doarme. Si sa vina niste inconstienti din astia anarhisti si sa mazgaleasca in asa hal! Ar trebui sa putrezeasca in puscarie, draga!
– Degeaba a venit si primarul asta, degeaba! Nu ne mai respecta nimeni!
Evident ca discutia a durat mai mult dar n-am stat cu Doamnele in varsta sa vad cum se lamenteaza de Hotelul Final, imaginea arata asa:
Adica niste baieti (si fete, cine stie…?) au tras un grafitti pe zidul dinspre parc al cimitirului. Asa, si?!
Acum, din punctul meu de vedere cred ca e o chestie constructiva. Oricum era cam aiurea sa te plimbi pe langa zidul ala gri (care te facea sa te gandesti la chestii deloc distractive), asa ca ceva culoare si inca ceva mesaje de genul „nu violentei” sunt de preferat.
Ca ma streseaza cei 3 emo care stau la mine in bloc si mazgalesc cu „Tokio Hotel” liftul in fiecare saptamana… e una. Dar ca niste copii si-au facut damblaua si au schimbat aleea din spatele cimitirului… nu cred ca e asa de blamat.
A, si ca sa fie clara treaba, bunicul meu din partea tatalui se odihneste acolo. Si sincer sa fiu… nu cred ca-i pasa de cum arata zidul exterior al cimitirului.
Dar cred ca asa se materializeaza prapastia dintre generatii: aia tineri traiesc si aia mai putin tineri se lamenteaza.
Tu ce zici?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.