Am terminat în seara asta la sală, m-am suit pe motoretă și m-am dus să mă văd cu un prieten.
Apoi am tăiat-o spre casă.
La Văcărești, exact în dreptul podului nou, un Polo a încălecat bordura și-a luat-o târâș pe trotuar, rupând gardul de la spațiul verde, s-a oprit într-un pom.
Gumele rupte complet, jantele zdrențuite și sparte, bucăți de spoiler și armătură peste tot…
Opresc motoreta pe avarii, mă dau jos să văd dacă e nevoie de ajutor.
Lângă mașină erau trei tineri. Întreb…
– Sunteți loviți, aveți ceva?
Îmi răspunde unul dintre ei…
– Nu suntem noi cu mașina, doar am venit să vedem dacă putem ajuta.
Aha, zic, și încep să mă uit la mașină.
– Da, doamnă, mașina este pe trotuar, e pe avarii și este încuiată. Farurile sunt aprinse, da.
Mă uit la el. Tânăr, spre foarte tânăr, cu o freză din aia gen Smiley (mă scuzați, coafură), vorbea cu doamna de la 112 relaxat dar foarte politicos. Și atent.
M-am uitat la mașină… în parbrizul deformat avea urma unui cap. Al șoferului.
Rău era că avea farurile aprinse și de dedesubt curgeau toate zemurile. Șanse destule să ia foc, da…
Băiatul a vorbit cu dispecera de la 112, a dat toate detaliile clar, detaliat, fără să neglijeze nimic.
Am văzut o mașină de Poliție Locală, le-am făcut semn cu mâna, au oprit. Am povestit ce știam și eu, i-am salutat pe băieți și-am luat-o spre casă.
Chiar am apreciat cât de mișto s-au comportat ăștia micii. În timp ce toată lumea trecea, se minuna și după ce bătea trei cruci o tăia mai departe, cei trei băieți au venit să vadă ce s-a întâmplat, ba au sunat și la 112.
Hai că mai avem o șansă. Poate ei n-o irosesc…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.