[PLAY], taică, e blană piesa!
Mă uit în presă, în Social-Media, văd în emisiuni TV… toți descurajează.
Nu, serios vorbind, aproape toată lumea vede doar fundături și drumuri închise.
Că e vorba de pași înainte în carieră, de idei de afaceri, de inițiative personale… orice sfat cerut primește imediat zeci de motive să… nu.
– Să nu te apuci de afacerea aia, vei de faliment.
– Să nu cumva să-ți dai demisia și să începi un drum nou… vei ajunge mort de foame, pe străzi, un nimeni.
– Să nu care cumva să te lansezi într-un drum nou și necunoscut… nu vei cunoaște altceva decât insuccesul.
Și nu c-aș fi reușit eu mare lucru în viață, dar așa mi-au zis și mie de fiecare dată când am apucat-o pe un drum nou.
Când am început să predau Tae-Bo în România… mi-au zis că sunt primul și că va fi un fail, va râde lumea de mine. Mai bine mă țin de arte marțiale de contact, sus în ring și dă-le bătaie!
A duduit, aveam cea mai aglomerată clasă din cea mai mare sală la vremea respectivă, a trebuit să dublez orele și tot n-aveam loc să-i îndes pe toți la cursuri. De-atunci am câțiva prieteni cu care – culmea! – am ajuns să fac și business, după ceva timp.
Când m-am apucat de asigurări, acum ceva ani, mi-au zis mulți că eu ar trebui să fac ceva pe sport, că la asta-s bun, să las chestiile economice altora.
A mers din plin, după doar câteva luni mă băteam cu colegii mei pe locul de cel mai bun inspector de asigurări din țară. Am rămas cu amici și prieteni buni, unul dintre ei, Adrian Dorobanțu, fiind unul dintre oamenii cu care mă văd în continuare și inventăm chestii mișto.
Când am vrut să mă apuc de televiziune au râs de mine…
– Ești negru, cine crezi că te va da la teveu pe tine într-o țară de albi?!
Probabil că tocmai pentru că-s negru m-au dat la televizor inițial. Apoi am învățat, mi-am făcut temele, am fost serios… și tocmai se împlinesc 20 de ani de carieră în TV. În România. Și nu cred că pentru că-s negru am atâția ani în zona asta…
Când m-am apucat de blog am găsit destule voci care mi-au zis să mă opresc înainte să fac vreo boroboață.
– Ăștia-s proști, cine să citească bloguri la noi? Ai noștri citesc doar ziare, și p-alea din doi în doi. Lasă blogul, ține-te de TV.
Eu, mai prost din fire, n-am ascultat. Și-acum… uite, câțiva mă citesc.
Aceiași câțiva mă ajută să punem la cale campanii care ajută oameni cu probleme, râd alături de mine când e de râs și mă contrazic atunci când greșesc.
Nu sunt un exemplu pentru nimeni, nu face ce-am făcut eu… dar fă ce-ți dictează inima.
Ascultă-i pe toți, trageți concluziile, folosește sfaturile primite… dar ține-te de drumul tău.
Rău sau bine intenționați, mulți dintre ei te vor ține din drum, te vor contrazice, vor vedea numai rău, îți vor face franjuri motivele și te vor descuraja.
Sigur, nu în orice-ți vei propune vei și reuși.
Totuși… mai bine eșuezi încercând decât să te sufoce frustrarea că ai fi putut… și n-ai făcut-o.
Am încercat de-a lungul vremii trei afaceri care s-au dus în cap. Dar nu că s-au dus în cap… eșecuri sonore, inclusiv la nivel financiar.
Așa, și? Am făcut ce mi-a trecut prin cap, am încercat, am învățat cât m-a dus capul din propriile eșecuri.
Și-am mers mai departe.
Asta ai de făcut, ridică privirea din pământ și încearcă, mergi mai departe, ai încredere în tine.
Și nu te speria de eșecuri.
Nu te fac neapărat mai puternic… dar nici nu te omoară.
Cunosc ospătari care acum conduc imperii. Și cunosc ospătari care acum… sunt ospătari visând să conducă imperii.
Între unii și ceilalți sunt multe diferențe, dar cea mai mare diferență este că unii au avut curajul / inconștiența să încerce. Ceilalți… nu.
Dacă ai o idee… încearcă s-o pui în practică. Luptă-te pentru ea, implică-te, nu sta-n fund numărând muște… ridică-te și pune-te la treabă.
Sunt șanse ca după ceva timp să zâmbești, mulțumit că ți-ai împlinit visul.
Ai curaj să zbori?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.