The Voice – Vocea Romaniei.

Mai jos o sa spun si cateva vorbe despre proiectul asta, The Voice – Vocea Romaniei. Da, e un proiect care va fi din toamna pe sticla la trustul pentru care lucrez. Nu, n-am nici o legatura cu proiectul si… nu, nu intra in job-description sa promovez ce fac colegii mei. Dimpotriva, mi-am spus parerile pozitive despre mai multe proiecte ale altor trusturi si televiziuni de la noi, deci… sa nu bananaim tampenii, zic.

Imi plac concursurile de talente. In primul rand pentru ca le ofera oamenilor (frate, ce urasc titulatura asta!) normali sansa sa iasa din multime, atunci cand merita. Cand vorbesti despre concursurile de talente in primul rand e vorba de evadarea din lupta de zi-cu-zi cu viata, sansa unaor castiguri care ii scapa de griji – sau, ma rog, de o parte dintre ele.

Dar alta este partea cea mai importanta… unii zugravi, directori de banca, lacatusi sau soferi de autobuz… cu totii poarta povara (si stiu ce zic atunci cand spun povara) unui talent uimitor.

Mult mai importanta mi se pare usurarea personala, confirmarea talentului care i-a chinuit pana atunci. Un om care isi alege o scoala, se apuca de munca, face un copil… dar care atunci cand canta in baie se aude si isi da seama ca l-ar putea face invidios pe Pavarotti (sa-L odihneasca bine!), acel om se chinuie o viata intreaga intr-o frustrare turbata. E ca si cand ai un Ferrari in garaj dar mergi cu autobuzul zi-de-zi, pentru ca nu poti sa deschizi usa garajului…

Despre povara asta vorbeam. Eu n-am voce. Adica am voce, pot sa atac niste note corect, am ritm si ureche muzicala foarte bune, imi dau seama cand falsez dar… nu-s vreo ciocarlie. Poate doar o ciocarcioara… insa daca ma intrebi pe mine nu exista bucurie mai mare pe lumea asta, nu exista satisfactie mai mare, nu exista fericire a implinirii pe plan personal mai mare decat cea data de un stadion de cateva zeci de mii de oameni care te aplauda si-ti canta melodiile, in timp ce tu esti pe scena. Nu intelege gresit, nu vorbesc despre faima si bani, vorbesc despre momentul ala in care nu mai conteaza nimic altceva decat scena aia, oamenii aia si… vocea ta.

Politicieni si miliardele lor ofticoase? Apa plata!

Vedete de televiziune? Mici copii si lopatelele lor!

Sportivi olimpici? De respectat dar clipele lor de fericire sunt innecate de secolele de munca.

Pe o scena mare, cu un band in spate, cu microfonul in fata gurii, zeci de mii de ochi care te urmaresc si zeci de mii de guri care canta odata cu tine? Se poate mai mult?! Probabil, dar de la micimea mea eu nu vad mai mult…

De-aia imi plac concursurile de talente. Caci descatuseaza talentele oamenilor care nu au avut puterea sau nu au stiut cum sa faca pana atunci, sau nu au avut noroc… si le ofera catorva, celor talentati, stelele!

Stiu, probabil ca sunt un romantic incurabil, dar mi-ar placea sa imi dau seama la un moment dat ca la o anumita tonalitate am o voce de neegalat. Si-atunci ma apuc de cantat! Pana atunci… cant in dus, din tot sufletelul meu, „Ochii tai” ai Holografilor si ma imaginez pe o scena mare, cu un band in spate, cu microfonul in fata gurii, cu zeci de mii de ochi care ma urmaresc si zeci de mii de guri care canta odata cu mine… pana vine otravita si bate cu pumnii in usa de la baie, ca cica sa ma misc mai repede ca vrea sa se spele pe dinti!

Revenind si la titlu… The Voice – Vocea Romaniei este un proiect al colegilor de la Pro ce va fi difuzat din toamna. Daca ai o voce pe care-o stii ca-i tare faina, si daca ai prieteni care-ti spun ca tu canti foarte misto… nu mai sta sa calculezi motivele pentru care nu ar trebui sa te duci. Lasa prostiile si urmeaza-ti visul! Mi-ar placea sa te ascult la radio… si sa-ti cumpar CD-ul din benzinarie!

Apropos, daca ajungi acolo (preselectiile sunt pe 26 si 27 iunie, de la ora 10:00, la Hotel Crown Plaza din Bucuresti) si faci treaba buna… da-mi un mail, sa stiu ca am mai facut un bine, cat de mic…

Un exemplu? La The Voice din America pe mine m-a lasat cu gura cascata Javier Colon. Da-i play si promit ca de la 00:52 o sa zambesti.