Te-ai născut pe planeta Pământ. Pregătește-te să fii dezamăgit.

Uite care-i faza, îți spun din start: optimismul cu care tu mă vei contrazice mă lasă complet rece. 
Dacă n-ai trecut deja prin ce voi vorbi eu mai jos înseamnă că ori ești prea tânăr, ori prea norocos. Ori că ai deja așa așteptări jumulite de la viață încât n-ai cum să fii dezamăgit. Deci tot am dreptate.
Și, ca să ne fie și mai clar… nici nu vreau să am dreptate. Și dacă pentru tine n-am… bravo ție. Dar mai așteaptă puțin până să te bucuri.

Așa. Să revenim la oile noastre.

Dă-i un <play> înainte să citești, să te ia de cap direct.

Bun. Îți spuneam bine ai venit pe planeta Pâmânt. O lume frumoasă, în esență.

O lume ce poate oferi mult. Mai ales fizic, financiar și ca posesii palpabile.

O lume care de cele mai multe ori te va dezamăgi, sufletește vorbind.

Asta pentru că oamenii sunt egoiști. Egocentriști. Și nesimțitori. Sau, ca să fiu mai calin, fiind atenți mai ales la ei și ce-și doresc ei… devin neatenți și nesimțitori.
Ceea ce este ce ziceam și mai devreme, dar mai politicos.

Pregătește-te, ziceam, să fii singur. Atunci când vei avea nevoie ca cineva să-și dea seama că ești singur sau singură… de cele mai multe ori nu se va găsi nimeni care să te sune. Să dea un semn. Să spună ceva de bine.

Pregătește-te să fii lăsat la greu. Atunci când vei avea nevoie să te sprijine cineva, să-ți țină partea, să te susțină… de cele mai multe ori te vei găsi singură. Sau singur. Și cu un gust amar în gură.

Singur. Așa vei merge prin viață, cu puțin noroc.

Noroc, zic. Că de vei avea ghinion, vei merge prin viață alături de urâți și urâte, că asta-i varianta și mai tristă.
Varianta tristă în care ai în jur oameni urâței, care te vor lăsa baltă fix, dar fix în momentul în care vei avea nevoie să întinzi mâna și să te sprijini de cineva.

Nu sunt depresiv, doar conștient.

Și-mi place să scriu  despre chestii mișto.
Dar mi-am dat seama că așa suntem toți ăștia de mai scriem… vaaai, dar ce panseluțe frumoase, ce frumusețe de lume, ce perfecțiune ne înconjoară!
Așa că… iată, frumusețe, cam așa arată realitatea: plină de dezamăgire.

Ai noroc să ai alături câțiva chiori care țin la tine și nu te dezamăgesc?
Ori chiar sunt mișto… ori nu au avut încă ocazia să te dezamăgească.

Vrei să-mi ștergi postarea asta cu un gest de lehamite?
Mă faci să râd.
Poți să concediezi toate vorbele mele azi.
Dar dacă ești prea optimist, vezi că vine mâine tovarășa Dezamăgire și-ți plesnește una mișto peste față… să mă pomenești.

Amar. Ușor sărat. Puțin sălciu. Cu un aftertaste de rahat, și nu turcesc.
Ăsta este gustul dezamăgirii.
Nu trebuie să-ți explic mult, o să-l recunoști imediat ce-o să-l simți.