In primul rand… multumesc! Nu ma asteptam la atatea raspunsuri, eram sigur ca va fi un post cu 20 de comentarii si am ramas surprins sa vad ca va intereseaza. Nu e un post despre ceva funea, despre sex sau scandal, asa ca numarul ala de comentarii mi-a aratat ca, macar cei de pe-aici, au inca grija si se gandesc ca mai exista si sentimente. Si pentru asta ma bucur. Si va multumesc. Iar.
Vorbind despre fratii mei… doar o sora din partea lui Alexandre mi-a scris, o singura data, o scrisoare. Restul… cu sange sau fara acelasi sange imi sunt straini. Ne leaga ceva? Probabil o formula din ADN. Pe sora mea o cheama Artemis. S-a nascut cand aveam eu 8 ani. Facuta de mama si tata (Mircea). Si cu ea am crescut, ne-am dat suturi in fund (ok, inca sunt pe plus), ne-am impartit gumele Turbo si am dat cu mingea de 35 de lei de asfalt. Deci, sunt sanse sa sune ciudat dar… eu am o singura sora pe care-o iubesc de mor. Ironia sortii e ca ea e… alba.
Multi s-au intrebat de ce sunt atat de relaxat in „problema tatalui”. Nu as numi-o chiar relaxare, am avut si astazi o discutie cu mama pe tema asta. Ce i-am zis ei va zic si voua… am deja un tata. Il cheama Mircea. S-a cunoscut cu mama si ne-a intrat in familie pe cand eu aveam in jur de 6 ani. El m-a plimbat de mana cand strigau anti-ciorile dupa noi pe strada (Nu vezi bah ca nu-i al tau?!), el mi-a explicat de ce nu trebuie sa-mi fie frica de intuneric, el mi-a pus echipamentul de kickbox pe mine, el… mi-a fost un tata atat de bun incat sper sa fiu si eu, la randul meu, un tata macar atat de bun pentru fiica-mea.
Eu, in sufletul meu, am un tata, un nene alb care mi-a venit aproape cand eu aveam 6 ani si de-atunci n-a plecat. Mi-a spus LMA!, m-a tras de urechi cand pierdeam cheile de la casa, mi-a explicat cum sta treaba cu prezervativele si cu bolile cu transmisie sexuala, a venit sa se certe cu diriga caci chiuleam in spume… a fost acolo, mi-a fost tata.
De-aia am avut dilema respectiva. Si de-aia v-am cerut sfatul. Care, uimitor, in covarsitoare majoritate a fost identic cu al maica-mii: du-te sa-l vezi.
Si, de ce sa va mint, pentru mine era o rana inchisa. Sigilata. Ma linistisem.
Am vazut ca au fost cativa care s-au intrebat daca aceste sfaturi de la voi chiar conteaza. Bai… conteaza! Odata pentru ca in perioada asta nu prea am cu cine sa vorbesc, dar si datorita faptului ca am citit in comentariile voastre alte povesti triste. Si au contat toate astea in luarea unei decizii.
O sa le spun sa vina. Ce-o fi… o fi! Sper sa nu doara iar.
Multumesc.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.