Cabral.ro pagina 28

Dap, cam la momentul asta se rupeau mesele caci ne inghesuiam toti gramada sa fim mai „liberi” decat ceilalti (inevitabil ne dezechilibram, ne apucam disperati de lustra si sfarseam claie-peste-gramada cu dintii pe linoleum), pestele de pe Telecolor ajungea in vasul de apa al veceului, pescarul chinez zbura pe luneta de la Dacia 1100 a… citește tot Culturescape: Queen – I want to break free…

Stolen from Africa, brought to America… Ce mai executam „frante din mijloc”, ce nebunie! Si n-aveam nevoie nici de surround 7+1 si nici de gentute Lulis Vuliton (mda, Louis Vouliton)…

Shoob-wooobye, doo-bup! Bwoo-bwooooy, boo-bo-bo-bhoooy! Mda, mi-a cazut si restul de tigla de pe casa…

Io soi un hombre sincero… Como estas esse?

Discotecile alea simple, fara mocheta de la Pralea (mda, Prada), fara closete cu celula… aveau trei lumini rosii, trei galbene si doua albastre (unul era ars). Dar cu ce nerabdare mai asteptam blues-urile…

Primul meu walkman… aveam doua casete, una cu Alexandru Andries (cumparata din Big Berceni) si una pe care era trasa numai melodia asta a negrilor-albi de la UB40. Ceva ressurection de amintiri?

Ce ceai-uri, ce petreceri in garsoniere tixite de lume, cu salon de fumatori pe balcon, cu covoare persane stranse si duse la vecini, cu Kashtane si Militia la usa… Eh?

Daca-mi spui ca nu te uitai la clipul ala cu piscine (vorba vine…) cu ochii la fel de mari precum hot-spot-ul de la tigaia Tefal… nu ma mai joc. Recunosti? 😀

Stiu la ce te gandesti… si io la fel. 😀 Zambesti?

Dap, primul „imi pare rau„, primul „imi pare atat de rau„, primul „hai sa mai incercam o data„… si venit-au si altele, dar primele… nu se sterg. Tu le-ai sters pe ale tale?

Drumuri spre munte cu personalul de 07:25, alergatura de rigoare cu nasul prin cele 6 vagoane de clasa a II-a, cazare la gazda (aveam una beton exact la gara din Sinaia, caldurica, o baie la doua camere… lux frate!). Deci?

Da, asta imi aduce aminte de multe… mai ales de un rasarit undeva pe la Vama Veche, o Dacie veche, un vant ce linistea o mare incredibil de limpede… si inocenta unui zambet ce vorbea lumii fara nici o rezerva… Tie?