Ies pe strada, da peste mine, nu aude si varianta mea si urla ca eu sunt de vina ca m-a intins pe asfalt. Si urla, si urla… pana cand vin alti 3 de pe strada si incep sa urle si sa-i explice ca a gresit… si se urla inca 20 de minute pana cand ma plictisesc si plec.
Ma uit la teveu. X sustine ceva sus-si-tare. Sustine neintrerupt de nimeni, nu-i poate lua nimeni microfonul si randul, el are de zis ceva, isi inchide urechile, refuza argumentatia adversa si vorbeste incontinuu. La un moment dat se ineaca, ia o gura de apa de pe masa si da sa continue. In rastimpul asta insa a tras Y o mare gura de aer si a inceput el sa explice, sa-si urle argumentele cu urechile inchise, surd la orice altceva decat ce spune el. Si asa continua pana la sfarsit, amandoi vorbesc unul peste celalalt, neinteresati de contra-argumente, de alte pareri, de adevarul altcuiva.
Ma intalnesc cu niste prieteni si mergem in Parcul Libertatii la un tenis cu piciorul. Dupa ce gafaim putin ne incingem la o discutie aprinsa pe o tema, oricum ceva aiurea. Si vad acelasi lucru… urechi inchise, ton ridicat, gesturi ample si scurt-energice cu mainile, refuzul de a asculta.
Oare asta este apanajul omului modern? Sa refuze din start argumentele care nu-i convin, sa-si inchida urechile si sa creada pana la disperare in adevarul propriu?
Ma surprind si pe mine facand acelasi lucru cateodata, am o mare pata cu masinile si pe subiectul asta arareori ma prinde cineva in off-side. M-am surprins intr-o discutie, cand imi spunea cineva ca BMW-ul M3 trebuie comparat cu Audi-ul RS6, devenisem atat de vehement si de aprins in ceea ce spuneam incat m-am oprit si m-am uitat tamp la omul ala. M-am calmat, l-am ascultat, i-am inteles argumentele, le-am demontat si mi-a dat dreptate. Altfel… ne certam si-acum.
Cred ca si asta este o problema a zilelor noastre, nu ca avem sau nu dreptate, ca nu stim sa ne mai ascultam. Poate omul e prost, poate ca greseste… in loc sa-l ascultam si sa-i demonstram in limba lui ca nu are dreptate, noi il luam direct de ceafa si-l izbim cu dintii de tablia mesei… pentru ca noi stim ca avem dreptate!
Si mai mult… sunt momente cand gresim. Dar in loc sa luam o gura de cico si sa ne gandim la argumentele care ni se servesc… ne sustinem in continuare pozitiile prin fraze fara de sfarsit.
In care te recunosti? In cel care, atunci cand se contrazice, isi asculta interlocutorul sau in cel care se cearta pana ii oboseste pe toti?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.