Poate n-ai conștientizat până acum dar… oamenii se schimbă atunci când se suie în lift.
Marea majoritate devin niște ciudați.
Hai, serios, încearcă să te gândești…
De exemplu, n-ai văzut că mai toți devin „tăcuți-mormânt”?
Înainte de a intra în lift lumea mai vorbește, mai schimbă o vorba, mai face câte un gest.
Dupa ce s-au suit în ascensor… gata cu discuțiile, mukles!
Toți se poziționează cu fața către ușă, își împreunează mâinile în față sau și le bagă în buzunare și își mută privirea ritmic de la display-ul care arată etajul, la ușa liftului.
Și iar la display.
Și iar la ușă.
Și iar.
Ușa e goală, nu e nimic pe ea, de ce s-or holba toți la dânsa… să mă bați, că tot nu știu!
Sunt destui care stau cu fața-n telefon.
Da’ noi știm că de cele mai multe în lift ori nu merge netu’!
Hai, că dacă scrii vreun mesaj ori te uiți prin poze… mai hai. Dar noi știm că e doar un pretext să nu te uiți la display-ul care arată etajul, apoi la ușa liftului!
Apoi iar la display! Și iar la ușă! Și iar!
Și mai e tăcerea… aproape nimeni nu vorbește-n lift!
Am stat și am gandit-o mai mult timp (mda, am și eu treaba…), singura variantă logică ar fi că e spațiul mic, sistemul de ventilație subdimensionat și… tuturor le pute gura!
Că alta variantă nu e! Umanilor le pute gura și – decât să dea cu usturoiul și cu pătrunjelul în vecini – preferă să țină borcanul închis și… să se uite ba la usa, ba la display!
A, iar dialogurile, puținele dialoguri din lift sunt… delicioase!
Adică unul întreabă ceva uitându-se la display… celălalt răspunde ori cu fața în jos, s-o ia usturoiul spre picioare, ori cu fața la ușă.
Niciodată nu se privesc în ochi!
Pozițiile sunt aceleași, defensive, cu spatele drept și mâinile împreunate în față sau înfipte în buzunare (cu coatele lipite bine de corp, să nu se ocupe mult spațiu).
Nimeni nu gesticulează, toți trași în gips!
Plus coborârea din lift… cel care coboară se grăbește de parcă lasă în lift niște zombi din ăia de te mușcă de chip, în timp ce cei care rămân mai au puțin si-i pun piciorul în spate pentru a-l da afara!
Și „la revedere” se spune întotdeauna cu ușa aproape închisă. Deh… usturoiul! 😀
Aveam o plăcere vinovată… să întreb în lift ceva la care să nu se poată răspunde simplu, cu da sau nu.
Da’ acum, de când cu măștile, sunt mai relaxați umanii, că usturoiul se oprește în mască…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.