Da, sunt un mare om, am 2m. Asta este singura legatura pe care o am cu sintagma „mare om”, titulatura pe care am primit-o de la multi dintre cei care au comentat aici, pe Facebook sau pe twitter la posturile sau update-urile legate de Lucian Bute.
Partea 1 – celor care ma lauda am sa le spun doar cateva lucruri…
Va multumesc pentru aprecieri dar ati inteles gresit… am scris despre un mare om, sau cel putin asa consider eu (si multi dintre cei care au comentat). Faptul ca scrii despre un mare om nu te face pe tine un om mare. Doar te pune in linie cu cei care vad normalitatea.
Eu va multumesc, si va astept pe-aici in fiecare zi cu chestii, sper eu, macar simpatice.
Partea a II-a – celor ale caror comentarii au ajuns in SPAM…
Nu scriu pentru faima, un fel de recunoastere publica primesc datorita profesiei. Nu scriu pentru atentie, sunt un mulatru de 2m, care de 15 ani apare la teveu. Scriu despre ce mi se propune, asa-i, posturile din categoria pentru copii (si semnalizate suplimentar si cu PUB), pentru ca Zambet si Suflet are nevoie de sustinere. Si stau drept oricand, pentru ca scriu sincer.
Dar scriu, scriu mai ales pentru ca vreau sa cred ca inca se mai poate. Si pentru ca am impresia ca un drum bun si catre ceva mai bine exista.
Si cred in libertatea de exprimare. Dar nu cred in libertatea de a jigni. Nu cred in libertatea de a te adresa urat. Nu cred in tupeul internetic. Nu cred in vorbe aruncate in scarba, pentru ca niciuna dintre astea enumerate cu „nu” in fata nu este constructiva. Astea-s flegme si imbranceli. Si nu cred in ele, si nu le tolerez.
Asa ca, si-aici ma refer la cei noi prin zona, daca vreti sa injurati – pe mine sau pe oricine altcineva, daca vreti sa vorbiti in nas – mie sau oricariu alt comentator de pe-aici, va spun din start ca nu-i loc. N-am nicio greata sa va trimit in locuri mai bune (pentru a comenta libertin si-n voie) daca sunteti lipsiti de tact sau de bun simt la adresa celorlalti care comenteaza sau la adresa mea. Da, sunt momente cand scriu la nervi si folosesc cuvinte tari sau dure, dar niciodata adresate unui individ ci generic. Iar atunci cand vorbim tete-a-tete sunt respectuos si nu jignesc niciodata.
Ne spunem parerile, ne contrazicem sau ne sustinem reciproc, in functie de discutie si de crez, dar… o facem intr-un anumit fel.
Si daca vreti sa injurati… o puteti face oricand, dar nu aici. Aveti atatea locuri pe netul asta romanesc unde va puteti da cocosi, batausi, intepati, destepti, deranjati, spurcati, golani sau golanasi, ultra-ironici… incat imi permit sa tin acest mic si obscur blog curat.
Nu cred nici in comunism dar nici in democratia salbatica, asa cum o vad unii. Eu cred in despotism luminat. Si cat timp sunt pe hostingul meu de la Webfactor*… voi decide asa cum cred si simt eu ca este cazul.
Asadar… sunteti cu totii bineveniti pe blog.
A, stati ca de fapt exista si Partea a III-a, dedicata celor cu puritatea sangelui de 100%, domni care nu suporta pielea bronzata.
Acelora le spun, cu toate ca risc sa abuzez de puterea data de faptul ca sunt pe hostingul meu, cu toate ca se vor simti jigniti, ca vor lua foc pentru ca-si vor vedea convingerile si trupurile batjocorite. Lor le spun fara urma de regret si asumandu-mi total vorbele, le spun cu putere:
ca le doresc o zi buna! 🙂
*asa deranj de unici ieri si serverul a stat picior peste picior si-a ras la trafic… cineva isi stie treaba, zic. Mersi, H!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.