Sunt momente destul de puține când sper să existe Judecata de Apoi. Nu de alta dar sunt în primul rând eu un păcătos căruia nu-i e chiar comod să-i trântească cineva un Excel cu păcatele de-o viață.
Totuși, sunt momente când povestea aia cu smoala, cu păcura, cu ceaunele de lavă și toate celelalte plăceri ale Iadului ar părea fix cadoul ideal pentru o subspecie deosebită: ciorditorul de accident.
Sigur, am putea spune că fiecare dintre noi a furat ceva în viață.
Poate startul la un concurs, o întrebare la un examen, o gumă sau un suc… tot furturi se numesc. Sigur, unele mai grave, altele… oarecum inexistente. 🙂
Cu siguranță, alții au furat de nevoie o pâine și-o conservă de pateu de ficat, alții… mașini, terenuri sau păduri.
Și totuși… pentru fiecare dintre ei găsesc un motiv și-o explicație – nu o scuză – pentru că aleg să fure și nu să muncească.
În schimb, pentru animalele astea care profită de accidente pentru a fura un telefon sau un portofel… n-am nicio explicație și nicio milă.
Nu mă refer la un accident în sine, la o situație anume, vorbesc în general.
Sunt voluntar al programului Există un erou în fiecare și se întâmplă adesea ori să ajung printre primii la accident. Nu s-a întâmplat o singură dată să mă prind că o jigodie din asta doar mimează că ajută doar pentru a prinde momentul pentru a fura telefonul sau mai știu eu ce-a văzut idiotul prin mașină.
Uneori le administrez imboldul ȘÎC, dar de cele mai multe ori am de ajutat victime și nu e timp de altceva.
Și știu că sună ciudat când spun că nu sunt rare animalele astea… dar ajunge să stai de vorbă cu un echipaj de la Ambulanță și vei înțelege că exemplare din subspecia asta de om au fost surprinse de multe ori buzunărind victime inconștiente ale unor accidente groaznice.
Cum de mi-a venit asta în cap acum? Citește aici și aici. O să te enervezi…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.