[dap, play si lectureaza linistit]
S-a mai terminat o zi, orasul s-a molesit din incrancenarea luminii, e duminica seara si ritmul a ajuns la rythm and blues, rock and roll-ul zilei a pierdut din putere…
Ma plimb prin oras, s-a mai terminat o zi din viata mea, am tras pe dreapta in parcarea de la Inter si ma uit in lungul bulevardului… stropi pe parbriz de la cisternele astea ce naclaiesc inutil orasul in fiecare noapte.
Stii starea aia de impacare, linistea care te ia cand te gandesti ca te asteapta acasa un dus fiert si un asternut cald, multumirea aia ca ai facut inca o data toata ziua ce trebuia facut? Nu te apasa nimic, ai respiratia usoara, nu sunt probleme, nu ai lucruri la care sa te gandesti, e duminica seara si nu ai nimic de facut, nu vrei sa faci nimic, nu vrei sa te duci nicaieri, esti o furnica si nimeni si nimic nu te deranjeaza…
Asa sunt eu acum, o furnica ce si-a terminat treaba, nu am deranjat pe nimeni si nu ma deranjeaza nimeni, nu vreau nimic de la viata, in afara de stropii astia de pe parbriz nu ma necajeste nimic…
Ar fi frumos sa se termine asa fiecare zi din viata mea, fara apasari, fara asteptarea zilei de maine cu problemele ei, fara resturi de probleme care sa-ti ramana in minte ca niste aschii de metal infipte in ochi.
Probabil ca asta e unul dintre posturile alea inutile, il scriu pentru mine, probabil ca asa se traduce egoismul ocazional al unui om care scrie pe blog, cand scrie stiind ca va avea nevoie peste cateva ore sau zile de postul asta, de linistea data de multumirea unei zile bune. O zi ordinara, fara spectaculos inclus in pret… dar buna prin sfarsitul asta tulburat doar de stropii aruncati de balenele astea metalice ce-si baltesc maruntaiele ude pe un asfalt ce nu cere asta.
Hai ca ma duc acasa… noapte buna oameni buni, s-avem o saptamana buna, fara stropi pe parbriz!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.