Plecam cu discutia asta simpla si relaxata de la urmatorul fapt: pun aseara, dupa incredibilul gol indesat cu obida de catre Raul Rusescu, un status pe Facebook. Unul simplu, fara zorzoane, fara milioane de semne de exclamare:
L-am cunoscut pe Raul la filmarea spoturilor Gilette si mi s-a parut un baiat tare de treaba, ne-am inteles de minune, asa ca atunci cand am vazut ce gol a dat… m-am bucurat cu bucuria amicului dar si cu bucuria romanului.
Pentru ca eu sunt unul dintre cei care cred ca, in momentul in care cineva de-al meu, roman fiind, se intrece in orice cu un strain… tin cu al meu.
Si cred ca in momentul respectiv nu conteaza ca-s stelist sau dinamovist (nu sunt, eu tin cu Autobuzul/Rocar/e decedat), nu conteaza ca-s bercenian sau colentinean, buzoian sau timisorean, ci cred ca ar conta mai mult ca sunt roman.
Nu e normal asa? Sau, ca sa fiu si mai corect, nu e si la voi asa?
Adica mi se pare total deplasat gandul ca, de exemplu, un dinamovist s-ar oftica pentru ca Raul Rusescu a marcat aseara, impotriva unei echipe straine.
A, acasa la noi, in batalie directa, ne spargem capetele si ne strofocam in care-pe-care, dar cand vine vorba de un inamic strain… nu simtim impreuna?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.