Deja se tensionase treaba, știam că daca mai insist o să ne certăm. Îmi spune pentru a treia oară:
– Mergem întâi la ai tăi, apoi oprim la Cristina.
Era o prostie. Cristina era în drum, plus că n-aveam niciun chef să zăbovim prea mult la ea. Era mai logic să oprim scurt la ea, apoi să mergem la ai mei.
– E mai bine așa, zice ea și se apleacă din nou deasupra laptopului.
Îmi spun că mai bine tac. Era aiurea să continui, mai ales că știam c-o să ne certăm. Și nici nu era o chestie atât de importantă. Las-o așa, îmi zic, și plec să mă încalț.
Fac doi pași, apoi pe cel de-al treilea, apoi mi s-au blocat mușchii picioarelor. Un pas n-am mai putut face!
Las-o așa că strici tot feng-shui-ul, îmi zic, dar deja simțeam cum mă ia cu transpirații.
Îmi mușc buzele, îmi repet că nu voi spune nimic, strâng pumnii și când dau să mai fac un pas îmi țâșnesc vorbele cu forța printre buze, n-am putut să le opresc…
– Te contrazici aiureeaaaa, e o prostieeee, Cristina e în drum!
Gata. Am zis-o. N-am putut s-o țin, fir-ar ea de treabă, parcă sunt posedat!
Am auzit clar cum a tras aer în piept. Lung. Cu nesaț. Apoi a început să toarne…
Nu mai contează ce și cum, ne-am ciondănit pe treaba asta trei ore, până am ajuns la ai mei și ne-au îmbunat cu niște de-ale gurii…
Noi nu putem să tacem. Nu putem să o luăm așa, pierdut…
Asta cu Zi ca ea, fă ca tine! nu merge la noi.
Am mai multe cupluri de prieteni în care metoda asta e de succes.
Când au o discuție cei doi… ea zice ca el și face ca ea. El execută aceeași manevră… îi spune ei că face ca ea dar face exact cum îl taie capul.
Am văzut că funcționează de multe ori așa… dar eu nu pot.
Nu pot să zic ca ea dacă n-are dreptate.
Nu zic că-i mai bine așa și nici nu-mi dau seama dacă ar funcționa și la mine… pentru că n-am încercat.
N-am încercat nu pentru că nu mi-am dorit ci pentru că… nu pot.
Tu cum faci, te faci că plouă sau faci scârbă-n casă?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.