Aveam dreptate atunci cand spuneam „trebuie sa mori ca sa afli ce fel de om esti„… mi-am facut un obicei din a arunca o privire spre troita dintre benzile soselei ce leaga Arcul de Triumf si Casa Presei Libere de fiecare data cand trec pe-acolo. Ma uimeam la fiecare trecere cand vedeam o licarire agitata de trecerea masinilor in viteza.
Acum doua zile, in drum spre aeroport am trecut pe-acolo. Florile demult ofilite si lumanarea stinsa vorbeau de la sine…
Trist dar normal. Viata merge inainte si cu toate ca lucrurile au un sfarsit… spun din nou ca acel om care a plecat a fost, a trebuit sa fie, un om foarte bun, altfel ar fi fost lasat in uitare cu mult timp inainte.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.