Snowfest 2022

Am mai fost la Snowfest, știam la ce să mă aștept.
În teorie.
În practică… se făcea evenimentul din nou, după pauza dată de pandemie, cu ceva mai puțină lume decât în anii trecuți, în Franța, o altă țară care încearcă să-și regăsească sursele de venit din turism.

În primul și-n primul rând am intrat în depresie când de pe drum, când am văzut că nu-i zăpadă.

Stai s-o iau cu începutul… trezit devreme, pus pe drum. Chiori de somn.

Lumea preferă să zboare pe Lyon, pentru că e zbor fără escală și-apoi mai sunt doar două ore de la Lyon la Les Deux Alpes.

Eu prefer să zbor la Milano, chiar dacă de la Milano la Les Deux Alpes se fac 4 ore cu mașina.

Zbor pe Milano pentru că-i mai ieftin (în multe cazuri ajunge să coste zborul + mașina închiriată puțin peste costul zborului pe Lyon), pentru că mai merg și puțin la cumpărături (e cu outlet, maică).
Dar mai ales pentru orele de zbor: la Lyon ajungi și pleci la mijlocul zilei, de-ți face tot orarul praf – la Milano ajungi devreme și decolezi târziu.
Pentru mine e perfect, cu toate că e cu escală:

Bun.
Deci… aterizat la Milano devreme, bănănăit print outlet-uri și alte magazine din Milano și Torino, apoi întins la drum.
Ajuns în Franța, zăpadă ciuciu!
Depresie!
Am venit degeaba, o să ne uităm la plăcile de snowboard și-o să ne îmbătăm ca servitoarele la baza pârtiei, ce nasoală e viața, ce căutăm noi în ea?!

Ajungem la Les Deux Alpes, pic de zăpadă jos în localitate!
Auleu, văleleu, săriți!

Am mers la cazare.
Cazarea… clasic franțuzească: o bucătărie cu hol. În bucătărie o canapea extensibilă. În hol, sub scară, o sarakia de pat. Asta-i tot.
Am luat cazarea târziu, prin booking.com și nu prin Snowfest, asta e, mukles!
Recuperat echipamentul de la camion, ieșit la masă.

Băut un pahar pe terasă.

Mers la discotecă. Fugit după 20 de minute (plin de danezi de 15 ani).
Nani.

De-a doua zi am luat-o din loc: trezirea la 07:30, mic dejun rapid în cameră, echiparea și… hai sus!

Da, exact ce mi-aduceam aminte: urcat sus cu telecabina, luat liftul.

Apoi luat funicularul.

Ajuns sus, făcut 8675946 de poze, apoi… hai la vale, maică!

Zăpada bună de tot, nu prea frig.

Aproape perfect.

Zic aproape pentru că tot corpul protesta la fiecare cantare, fiecare aplecare, fiecare… orice.

Și-am mai făcut o dudă: m-am încăpățânat să merg cu placa mică, cea veche. Care nu mai are întreținerea la zi și din cauza asta m-a cam chinuit puțin și ea.
Mă rog… cu toate văicărelile… a fost bine de tot!

La 14:30 făcut stop la Panobar. Lume multă și mișto (m-am bucurat tare să mă văd cu Toma & Comp, bine de tot ai noștri!!):

La Panobar au oamenii ăia niște păhăruțe mici în care pun chef de dans, am luat.
Și au și niște coaste cu sos dulce, așa. Am luat și din alea.

Până la 17:00 e party la Panobar, sus.

Apoi se pleacă la vale cu toții, pe Drumul Oaselor (revin pe temă) către baza pârtiei, jos.
Unde la baza pârtiei te așteaptă Main Stage-ul.
Sau, dacă nu-ți place cine cântă, ai și Umbrella Bar (și ăia au păhăruțe mici, păhăruțe mari, halbe de bere… toate nenorocirile).

Și mai au niște ceva, sticle din astea mici.

Nu recomand, au mult zahăr, te doare bostanul a doua zi de ceri transplant…

Și se stă acolo, pe apres-ski, până pe la 19:00. Noi ne-am făcut mișto…

Apoi… fiecare la scara lui, duș și schimbat de textile – apoi la masă.

După masă un pahar de ceva, apoi se cerne lumea: ăia de vor devreme pe pârtie merg la culcare. Ceilalți ba la Smthys, ba la Avalanche.
La Grotte du Yeti n-a fost treabă anul ăsta, plin de danezii ăia mici.

Cam așa curge o zi de Snowfest. Pentru mine.
Mai sunt și uaminii care nu se opresc la Panobar, ci se dau toată ziua. Bravo lor!
Și mai sunt și ai noștri care stau DOAR la Panobar. Nu comentez… :))

Oricum, ce mi se pare foarte tare – peste locurile foarte mișto, peste instalațiile fără număr, peste kilometrii de pârtie – sunt ai noștri.
Știți cum arată o gașcă de câteva mii de români tineri, veniți la ski și snowboard?
Vă spun eu: arată a civilizație, a bun simț, a înțelegere și distracție din aia mișto. Și curtoazie generalizată.
De-aia e și mișto Snowfestul. Pentru că vin oameni mișto.

Sper că v-a plăcut partea asta. Revin cu partea a doua a călătoriei: Tomorrowland Winter 2022.