De pe lap/comp pornește singură. Muzica, zic. De pe telefon apasă <play in browser>.
Am așteptat să treacă niște zile, să se așeze trăirile și informațiile ca să scriu despre săptămâna nebună care s-a numit Snowfest 2018.
Ce este Snowfest? Pe scurt… niște băieți din Cluj conving în fiecare an în jur de 3.000 de români să mearga la ski și snowboard într-un mic orășel din Franța. Ski/snowboard & party.
Orășelul se numește Les Deux Alpes (cunoscut și drept L2A) și – deși este mic – le are pe toate (mă rog, excluzând un SPA decent).
Eu am zburat la Milano și de-acolo mi-am închiriat o mașină, am mai condus cinci ore până la L2A.
M-am trezit într-un sat de vacanță, într-un Costinești de iarnă, într-un amestec de tabără de ski și 1 Mai la mare. Doar că la munte.
Pârtiile.
Munte? Au 230 de kilometri de pârtii. Și câteva zeci de instalații, de la telegondole și scaune și până la teleski-uri, trotuare rulante și funicular și… metrou. Mă rog, nu chiar metrou, dar o chestie care merge pe sub pământ, de te duce în vârful muntelui. Deci… metrou.
Jos în sat, în Les Deux Alpes, ești la 1.650 de metri.
Dar instalațiile te duc până sus la 3.600 de metri. Aer rarefiat, zăpadă perfectă și multe zile cu soare.
Probabil că am alunecat șapte zile pe placa de snowboard mai mulți kilometri decât la noi în ultimii trei ani.
Oamenii bat zăpada în fiecare noapte. Ore întregi, în fiecare noapte, vezi rattrack-uri muncind cuminți. Și dimineața vezi ce-au făcut.
Ai pârtii bătute, ai și off-piste lăsate cu pow-wow, te poți arunca în cap pe negre agresive… dar găsești și roșii ori albastre pe care s-o iei agale… sau să înveți.
Probabil preferatul meu rămâne Isghl, dar L2A e clar în top 5.
Deci cam asta făceai ziua, sus-jos pe munte, cu niște timpi minimi de așteptare la urcare.
Apoi după prânz începea cealaltă față a Snowfest: party!
Party ca la nebuni la Snowfest 2018. Sus pe munte.
Sus la Panobar începea deranjul. Panobar ăsta e un bar cocoțat la 2.600 de metri. Nu te aștepta la lux, ci doar la petrecere.
Dj și trupe din România făceau spectacol până la 17:00. Au făcut Paparudele, alea Șuie, un show de zile mari sus pe munte!
Apoi toată lumea se pornea pe skiuri și plăci către baza părtiei. Pe Drumul Oaselor.
Party ca la nebuni. Jos de pe munte…
Jos te aștepta Main Stage-ul, scena unde – de exemplu – Macanache și The Putreds au făcut un show fenomenal.
Dar am prins treabă bună-bună și la Subcarpați, cu suflet, așa.
Lângă Main Stage… era un apreski, Umbrella Bar. Mi-a zis un prieten că aveau vin, tequila, bere, whisky, jagger, absinth și alte chestii din astea. Dacă le dădeai bani, ei puneau licori din astea în pahare. Și Dj-ul punea muzică, tu dansai… din astea. Eu nu știu, eram la bibliotecă.
Umbrella Bar ăsta se închidea la 19:00. Și ne dădeau afară fără milă. Mi-a povestit cineva.
Apoi mergeam la masă. Altă nenorocire. Am mâncat niște raclette, niște vite la cuptor, niște platouri cu brânză de încă le visez noaptea!
Mă rog, când răzbea foamea mergea și-o pizza în stație la autobuz…
După masă… un digestiv. Hai, două. Nu eu, alții.
Apoi la disco! Aveai trei variante de locații de ieșit noaptea, cu Dj și trupe.
aici eram cu Dj Antenna, îi făceam omului un intro regulamentar…
Dar trebuie să recunosc… eram cam obosiți după un program ce începea de la 08:00 ca să ne uite Dumnezeu prin cluburi noaptea. Așa că nani destul de devreme.
Și a doua zi… de la capăt și mai hotărâți.
Producția a fost OK.
Producția? Bună. 16 Dj români (cred), multe trupe (toate românești), petreceri de tot felul.
Pentru 25 de euro am trimis și echipamentul prin ei. Skipass-ul tot prin ei l-am luat.
Cazarea mi-am luat-o singur, că m-am trezit târziu. Dar a meritat, am avut un hotel tare drăguț.
Dar cea mai mare reușită a Snowfest este… gașca.
Pe bune, cumva s-au adunat la L2A atâția oameni români mișto, puși pe party și pe simțit bine… cum n-am mai văzut de multă vreme.
Să ai un sătuc atât de mic plin de români cu zâmbetele lipite pe moace… este foarte, foarte tare!
N-am văzut certuri sau supărări. N-am văzut nici măcar o îmbrânceală.
În schimb mi-era frică să mă opresc să-mi trag sufletul. Eram aproape de fiecare dată atacat cu câte o pălincă sau o țuică purtată-n sân, de-aș fi în stare să jur că autocarele Snowfest au cărat mai multă dublu-rafinată decât oameni…
Am văzut mulți români puși pe party, pe râs, alunecând chiuind pe pârtii sau țopăind cu mâinile sus în fața unui Dj cu chef.
Apropo de Dj… restekpa pentru Dj Antenna, foarte tari show-urile, man!
Dj Wicked… tare, taică, tare!
Bătrânul Dj Pagal… bun, nene! Pâine cu unt, nu alta!
Mă rog… nu că ceilalți n-ar fi fost mișto (Dj Panda, word!), doar că stau prost cu ținerea de minte. 🙂
Păi… aș mai scrie mult. Dar cred că aș insista prea mult pentru ceva ce nu revine decât la anul.
Cam atât despre Snowfest 2018.
Mulțumesc frumos, a fost tare!
A, legat de poze… am avut la mine DSLR-ul și patru obiective, am avut drona și GoPro-ul.
Am câteva filme de pe pârtie care au ieșit foarte bine, dar poze am tras exclusiv cu Note 8. Efectiv nu a fost timp/chef să scot artileria grea… mai jos toată galeria:
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.