Cu totii stim ce sunt alea smiley-uri. Le mai spunem zambareti, fete zambarete, moace si asa mai departe.
Unii dintre noi chiar le folosesc… chiar eu am destule corespondente pe mail cand le folosesc, cu oameni cu care imi permit. Folosesc smiley face-ul principal, sad face-ul si ala care scoate limba (etee… razi degeaba, daca nu stiu cum il cheama in engleza… ii zic dupa porecla). Nu e bine, nu e rau, dar uneori intregesti cuvintele scrise printr-o expresie care, la un moment dat si intr-o anumita conventie, poate fi interpretata ca expresie faciala.
Nu-i inteleg insa pe simpaticii care folosesc smiley-uri… doar ca sa mai butoneze ceva. Si e si mai dureros atunci cand pun simbolul unui smiley-face care nu are nici in clin, nici in maneca cu contextul sau cu afirmatia.
– As veni si eu dar sunt la servici. :p
(ce legatura o avea ala care scoate limba acolo… sa mor daca inteleg!)
– Pacat de vremea asta friguroasa, chiar as fi avut chef! :))
(ok, te rog eu in genunchi sa-mi explici de ce ai rade in hohote dupa ce ti-ai exprimat parerea de rau!)
– As fi venit si eu la munte dar am chef de stat in casa, si asta fac! :s
(nu ma pricep foarte tare, dar ala e intrebatorul, oare de ce l-ai folosit acolo?!)
Exemple banuiesc ca aveti si voi… destule. Intrebare mea e simpla: de ce le folosesc umanii aiurea?!
[sursa foto]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.