Sinaia are pentru multi dintre noi un farmec aparte. Prima data cand m-am dat jos din tren la Sinaia aveam vreo 15 ani, o taiasem impreuna cu Gulie, Dick, Mario si Rata la o gura de aer curat si la o paltonareala de o zi (paltonari – aia pe care-i vezi in palton/jeans/pulover pe partie). De-atunci se scursera, dragii mosului, 19 ani.
Si in astia 19 ani am vazut Sinaia metamorfozandu-se…ciudat.
Si zic ciudat pentru ca, in parte, Sinaia este neschimbata. Casele vechi, varuite in verde prafuit, cu ramele de lemn ale ferestrelor duble acoperite de vopsea scorojita, strazile inguste, bordurile sparte, cladirea comunista a Postei… toate-s parca acolo de la facerea Lumii.
Dar zic ciudat si pentru ca… aerul acela de Sinaia parca nu mai e. Vezi – printre vilele vechi in care reuseam sa ne ametim 30 de oameni cu un singur ibric de vin fiert – niste blocuri de 3 etaje, toate numai beton si sticla si inox. Stau acolo mandre si trufase, ca rudele bogate si nesuferite de la oras.
Iar noi… ne plimbam agale pasind peste zapada innegrita, bombardati de brandurile care tipa la noi pana si de pe cosurile de gunoi, ne prelingem pe langa braserii cu nume italienesti si tonete la care se vand tigari din occident si ne lasam purtati de amintiri atat de indepartate de parca n-ar fi ale noastre…
In caz ca va e dor de Sinaia si n-ati mai vazut-o in ultimul timp… dati un [play].
[filmat cu Roadrunner HD1 de la Prestigio]
O duminica frumoasa va doresc…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.