Silviu rugbistu’ si ciorditorii – Rapirea din serai – I

M-am intalnit zilele trecute cu un amic de-ai mei (un amic dintre ai mei) si imi povestea cat de prost s-a terminat povestea pe care urmeaza sa o astern mai jos. Stiam de treaba asta a lui de cativa ani, uitasem de ea – evident – si-acum mi-am dat seama ca omul inca trage dupa povestea aia…

Silviu sa-i spunem omului, ca sa aiba nume in povestea noastra. Silviu este un fost jucator de rugby. Pilier. Asta inseamna ca este gros cat un stalp de sustinere din Casa Poporului si puternic ca un taur. 140 de kile de pulpa si capac, un tractor cu doua picioare, calit sa incaseze si sa taraie cu el alte cateva sute de tone. Pe scurt spus, e o locomotiva.

Acum cativa ani, in iarna, a auzit ca doi prieteni de-ai lui – tot rugbisti – pleaca la bulgari la ski. Moment perfect pentru a scapa de cicalitoarea lui sotie (eu n-am zis ca-i asa, asa a considerat el), au hotarat sa plece 4 zile, doar ei 3, hotarati sa invete sa skieze!

S-au suit toti trei intr-o masina cu 3 randuri de scaune (nu-mi aduc aminte masina, parca era un Pajero… parca era un Vito, nu mai stiu) si au plecat voiosi catre Bulgaria, dis de dimineata.

Au ajuns acolo la timp pentru… un vin fiert la baza partiei si-un gulas. Si nani.

Din noaptea aia pentru Silviu a inceput iadul. De la gulas, probabil, s-a stricat a stomac. Dar nu ca s-a stricat… era o catastrofa ecologica ambulanta, era o   cataclisma mobila! De la un moment dat a abandonat ideea de a merge in pat, s-a mutat la buda si a motait pe WC pana dimineata.

Cand s-au trezit ceilalti si l-au vazut, au ras la inceput, apoi i-au adus medicamente. Si au plecat la partie. S-au intors dupa-amiaza, ursul nostru căcăcios se mutase in cada, ca avea vanatai la pulpe de la buza WC-ului. Nu mai avea ce sa mai scoata, dupa atatea ore de… scos, dar cum se ridica in picioare – cum il taia iar o senzatie salbatica de… scos!

La fel a fost si-n noaptea urmatoare, iar intre timp uriasul nostru n-a pus in gura pic de mancare, pic de apa. Era tras la fata, smochinit tot, verde-galbui.

A doua zi dimineata ceilalti doi prieteni au facut o sedinta si au decis ca mai bine se intorc in tara, sa-l trateze pe Regele Căcă, saracu’ tot in baie era, luase toate pilulele primite si tot se vaicarea… I-au facut rost de niste orez si l-au obligat sa-l manance, i-au bagat pe gat niste apa, apoi au ridicat ancora.

Cu-chiu!-cu-vai! l-au dus la masina, si pentru ca asta micu’ ocupa o bancheta intreaga singur, stand culcat, l-au pus pe al treilea rand de banchete, sa stea el linistit acolo.

Si au plecat spre casa. Incet, sa nu zgaltaie căcăciosul. Care, dupa atata stat treaz pe budă, a reusit sa adoarma.

Dupa cativa kilometri au hotarat sa opreasca la o benzinarie, sa faca plinul la masina si sa ia cate ceva de rontait.

Opresc frumos in pompa, in timp ce unul alimenta masina celalalt stergea geamurile. Dau sa-l intrebe pe Silviu daca vrea ceva si… ii pufneste rasul, apoi intra in benzinarie. Cheile in contact, masina pornita, Silviu dormea inauntru.

Incep sa se plimbe prin benzinarie, aleg snacksuri, chipsuri si alte caraitoare de mestecat si se pun la coada, aruncand din intamplare o privire catre masina. Si raman mască!

Doi indivizi tocmai se urcau in masina! Nici nu pareau foarte alarmati sau grabiti, pur-si-simplu s-au urcat in masina, au deblocat frana de mana, au bagat in viteza si-au plecat in tromba.

Astia doi din magazin… cu gura cascata! Vanzatorul a observat si el faza, si-a pus mainile in cap si-a inceput sa urle intr-o engleza stricata  ca nu e prima oara, si ca nu e vina lui, ca trebuie sa sune la Politie!

Astia ai nostri, cu gandul ca Silviu, Regele Căcăciosilor, este in portbagaj, rapit, s-au pus pe ras! Da’ nu ras… hohote! Si-apoi s-au pus pe scenarii, oare cum s-or desfasura ostilitatile cand se va prinde Silviu ca-i rapit?

Si Silviu s-a prins, nici repede dar nici incet. L-au trezit niste domni care se certau intr-o limba straina la el in masina, in timp ce masina sarea pe niste hartoape oribile. Dar si orezul si cu apica din burta incepusera sa fiarba…

Si s-a ridicat timid, cu cele 140 de kilograme ale lui, sa vada ce se intampla…

[Si-acum sunt de spus patru lucruri: a) revin cu continuarea azi mai tarziu sau maine; b) daca ai probleme cu crezutul nu le flutura pe-aci, azi n-am nervi; c) in poza nu e Silviu – evident – dar am pus un pilier, sa vedeti cum arata; d) sursa foto]