Silviu Rugbistu’ si ciorditorii -II – Cac si bat!

In prima parte a blognovelei il lasasem pe Silviu Rugbistu’ – Partea I in masina condusa de hoti, ridicand timid capul, sa vada ce se intampla de se vorbesc limbi straine in masina…

Si dupa ce a ridicat capul, incet, si-a vazut ca la volan sunt doi neni straini, care dau cu masina in toate gropile, fara menajamente, s-a culcat la loc si-a inceput sa gandeasca:

– Ba, ultima oara cand eram treaz ma tarau ai mei la masina, sa ma duca la spital. Acum eu sunt in masina dar ai mei nu-s.  Deci ori i-au impuscat – n-aveau cum, ca auzeam – ori i-au batut – n-aveau cum, sunt doar doi – ori au furat cumva masina cu mine inauntru.

Si Silviu… a inceput sa rada pe infundate!

– Sunt rapit, sunt rapit! Ce tare! Da’ sa vezi ce omor le dau!

Dupa cateva secunde in care s-a entuziasmat, si-a facut planul de cum sa sara peste tetiere, cum sa-l apuce pe ala din dreapta de cap si sa-l traga peste scaun la el in spate, in timp ce celalalt, ingrozit tot, ar fi oprit masina. Si dupa ce-l netezea pe cel din dreapta s-ar fi napustit Silviu al nostru si pe ala de la volan.

Planul facut, Silviu da sa se ridice pe un cot, sa pregateasca saltul. La prima sfortare sa se ridice… il trecu prima crampa, de la buric si pana in spate! Se opri putin, respira, si dadu sa se ridice din nou… crampa reveni, si mai puternica, il sageta pana in adancurile… fiintei, mai ales prin adancurile matelor, si toata activitatea tectonica fu insotita de un vaieeet prelung al matelor.

Silviu se bloca.

– Daca ma arunc acum pe ei… risc sa ma cac pe mine. Daca stau aici… ma descopera astia si ma bat cu toporul pana-mi scot rugby-ul din cap. Si ma si cac pe mine. Deci tre’ sa ma ridic.

Si dadu sa se ridice. Ei, as! Crampa il sageta de la subsori si pana la genunchi, s-a simtit sagetat de Cupidon, doar ca nu cu sageata ci cu flexul! Incepuse deja sa transpire, si in timp ce strangea tare din fund, sa nu scape vreo vorba pe partea gresita, se gandea asiduu la ce are de facut.

Dupa inca vreo doua incercari de a se ridica din nou… refacu planul.

– Stau aici pana ajung astia undeva si-apoi incerc sa ma dau jos. Fac caca si dup-aia-i bat, ca amandoua deodata nu cred ca-mi ies cum trebuie…

Si a stat cuminte cu capul la cutie, asteptand momentul prielnic.

In timpul asta, insa, nu-i dadea pace un gand:

– Daca astia opresc la ei in sat, unde sunt toate neamurile lor, si sar aia pe mine in stoluri, de ma fac praf? Nu-i bine, trebuie sa actionez acum!

Cand sa ia o decizie, masina s-a oprit. Al nostru a ridicat putin capul, sa vada pe geam… erau undeva pe un camp, numai zapada de jur-imprejur.

– E bine, suntem in pustiu. Daca nu-s mai multi de 7-8, si daca n-au mitraliere, ii dezasamblez!

A mai auzit niste voci de-afara, semn ca rapitorii se intalnisera si cu altii, asa ca si-a facut curaj si s-a tras din maini, astfel incat sa vada afara. Erau doar 3! Asta era momentul, urmatoarea oprire era direct la baza hotilor, acolo erau sigur mai multi!

– Gata, e momentul, actionez, le smulg capul ca la muste!

Si spunand asta se incorda si dintr-o sfortare se arunca peste tetierele banchetei din fata lui si se pravali pe sezutul ei. Miscarea fusese buna si proasta in acelasi timp. Buna pentru ca ii iesise din prima, sa fii atat de agil la 150 de kile nu e deloc usor. Fusese, insa, si proasta pentru ca tocmai evacuase involuntar – dar cu forta – o parte din orezul mancat mai devreme. Plus apa.

Cu toate ca era prins cu treaba si avea un scop in viata, al nostru nu a putut face abstractie de supriza neplacuta.

– M-am cacat pe mine! Deci… m-am cacat pe mine! Acum o sa ma cac pe voi, va omor, ‘tu-va capetele alea de bulgaroi ciorditori si rapitori ce sunteti!

Bulgaroii rapitori tocmai treceau printr-un infarct si doua preinfarcturi simultane. Silviu nu le dadu timp si se ridica de pe bancheta, racnind ca ostenii lui Stefan Cel Mare la un loc, cu mainile intinse dupa bulgaroi.

Bulgaroii, racnind si ei de surpriza si groaza, deschisera amandoi usile, dadeau sa fuga, disperati!

Silviu al nostru, racnind in continuare, reusi sa-l prinda pe bulgarul din dreapta, cel din stanga a reusit sa se pravaleasca afara din masina. Bulgarul prins se zbatea disperat, dand din maini si din picioare ca inecatul, dar degeaba… cand pune mana pe tine un pilier poti sa dai din maini si din picioare cateva zile, dai degeaba!

Silviu n-a stat mult la discutii cu asta prins deja, mai avea doi pe lista, si tinandu-l din spate cu dreapta i-a dat doua crosee de stanga, pe dupa tetiera din fata, si cand l-a simtit pe bulgaroi ca se inmoaie l-a mai repezit de doua (hai, patru-cinci) ori in stalpul masinii. One bulgar down.

Silviu s-a dat jos din masina, prin dreapta, cautand cu ochii ceilalti bulgari, urland ca ursul brun deranjat din hibernare!

S-a auzit un motor de masina pornind, al nostru a dat repede ocol masinii lui, dar repede era relativ… pe jos se aluneca tare rau.

In momentul in care el a ajuns pe partea stanga a masinii lui, acolo unde era masina celorlalti, bulgarii tocmai demarau in forta. Ma rog, incercau sa demareze in forta, ca pe gheata aia acoperita cu zapada, cu cat incerci mai tare sa accelerezi brusc, cu atat ai mai multe sanse sa ramai pe loc.

Asa ca bulgarii invarteau rotile pe loc, si se uitau la Silviu amandoi, urland disperati si cu ochii iesiti din orbite!

In timpul asta Silviu incerca sa sparga geamul soferului cu pumnii, in timp ce urla:

– Masina ati vrut, masina va dau! Sa vezi omor ce-ti dau, ba bulgare, omor romanesc cu ghioaga! Si urla si dadea cu pumnul in geam… dar degeaba, geamul rezista, iar masina parea ca incepe sa prinda aderenta si sa se miste.

Silviu a gandit repede, pentru ca si-a dat seama ca-i pierde si ramane cu unul singur… a lasat masina sa treaca de el si cand a ajuns in dreptul aripii din spate s-a prins cu amandoua mainile de conturul aripii, deasupra rotii, si-a pus pieptul pe aripa spate a masinii si a inceput sa impinga. Da, ca la rugby, asa cum invatase el ca trebuie sa faca la gramezile organizate.

Da, si asta insemna o noua incordare majora. Si, dupa cum ne-am prins deja, orice incordare majora… ducea la evacuari involuntare de orez. Si apa. Dar asta era situatia, trebuia acceptata, urgenta era alta…

Si vajnicul nostru amic a impins, in timp ce bulgarii accelerau in gol. Rezultatul nu era, poate, de asteptat pentru bulgari, dar bun pentru noi… masina a inceput sa se invarta usor de fund, in directia in care impingea Silviu, si la momentul in care a prins putina aderenta pe rotile din fata s-a rasucit incet cu botul spre stanga si… a a alunecat usor in santul de pe stanga soselei.

– Ai mei sunteti!

[da, stiu ca nu va place dar… uitati-va si voi, e ditamai postul, trebuie sa-l sparg in doua, e prea mare. Revin cu continuarea in curand. Da, si eu va iubesc, soacrelor!]