Și-am fost cu motoarele la Vlad.

Să nu vă gândiți că-i altfel la mine… și eu am zile în care spun că nu ne mai facem bine.

Dar cele mai multe dintre zile mă fac să spun că, orice ar fi, am avansat mult, am evoluat cu toții, ne-am făcut mai mișto.

Iar ziua de ieri a fost una dintre alea mișto de tot.

Am fost peste 70 de motoare ieri. Cu oameni mișto de tot călare pe ele.

Și cu încurajări venite din tot online-ul în limba română.

Și știi ce n-am văzut deloc? Obișnuitele critici. Astea au lipsit cu desăvârșire, cu toate că sunt unii care ar comenta și la propria înmormântare…

Cum a fost ieri? Simplu. Cuminte. Și minunat.

Ne-am organizat rapid în Pantelimon, în benzinăria Mol, aia din rond. Am apreciat că oamenii de-acolo nu au comentat nimic, nu ne-au certat că i-am năpădit. Sigur că n-am blocat pompele, dar 70 de motoare într-o benzinărie nu e chiar comod să ai.

Ba, impresionant a fost unul dintre angajații de-acolo care a venit la mine cu vreo 20-30 de lei, mărunți. Și mi-a zis că încă n-a luat salariul, dar ar vrea să dea ce are pentru copilul la care mergem, să contribuie și el la cadou.
Apoi l-a bușit plânsul… că n-are mai mult, că încă n-a luat salariul.
Nu i-am luat, i-am promis că dau eu pentru el, și-așa am făcut. Dar… iar, momentul cu băiatul ăla îmbrăcat în verde a fost și el foarte, foarte mișto.
Pentru că vezi și te întâlnești cu oameni cărora le pasă.

Apoi am plecat. Doi câte doi, cu Poliția în frunte.

Hrubaru în dreapta-față… emoționat ca o gladiolă.
El gladiolă, eu lotus… da, jenant, nu-mi spune.

Drumul fără incidente, s-a mers cuminte, s-a mers frumos.

Da, a cam plouat. Dar n-a contat deloc.

Când am ajuns în Brănești… s-a cam blocat tot. Dar ne ținuseră niște locuri de parcare în fața terasei, Poliția a blocat puțin traficul și em reușit să eliberăm DJ-ul (cred că e DJ) în mai puțin de 120 de secunde.

Și a ieșit Vlad.

Și deși el comunică altfel decât o fac ceilalți copii… uimirea, entuziasmul și fericirea sunt recognoscibile 100%.

Așa cum am vorbit, fără turat de motoare, fără claxoane, fără gălăgie, am mers pe rând și i-am strâns mâna lui Vlad, a venit Cristi cu cadourile, i-am cântat La mulți ani!.

Apoi am făcut poze cu Vlad și colegii lui și… ne-am retras cuminți.

Ne făcuserăm treaba, am evacuat către niște mici și-un pahar de vorbă.
Gazdele? Motoriștii din Brănești, care au lăsat și ei tot și-au venit să-i cânte Vlăduțului.

Bună ziua?

Bună de tot!

A meritat!

Da, și încă cum!!

Mulțumesc și bravo, Cristian, băieți și fete pentru că ați făcut, pentru că ați venit, pentru că ne-am strâns, pentru că ne-a ieșit!

Vlad… LA MULȚI ANI!