Cand cineva vorbeste despre Romania pomeneste despre contrastele care o guverneaza si-i pune repede eticheta “tara contrastelor” – si asta noua ni se pare interesant si zambim satisfacuti ca… ce interesanti suntem noi.
Atunci cand noi vorbim despre Bulgaria… nu ne putem abtine sa nu folosim acelasi cliseu, cel cu “tara contrastelor”. Cliseu valabil si-n cazul Turciei si Americii deopotriva. Cu alte cuvinte… contrastele sunt prezente peste tot, venind din diferentele date de gradul de bunastare al claselor sociale care coexista in acelasi areal (iar noi suntem tentati sa observam mai ales diagonalele opuse, extremele… saracia lucie si luxul orbitor).
Asadar… China este tara contrastelor. 😀 Dar aici nu vorbesc despre China ci despre Shanghai, asa cum se vede prin ochii nostri.
Am zis deja ca suntem aici la invitatia HP, care a vrut si a reusit sa ne faca partasii revealului multiplu din cadrul Global Influencer Summit. Mai mult de-atat, HP s-a aratat interesat sa ne introduca in lumea asta a Chinei, care este una aparte. De la mancare si pana la limba, de la interactiunea dintre oameni si pana la stilul lor de viata… toate sunt foarte diferite de lumea noastra, asa cum o stim noi.
Cred ca ma stiti deja… dupa 3 zile de China nu o sa ma trec singur la “Mari descoperitori si naratori romani – vizita specialistului din Berceni in China”, ca am bun-simt. In schimb… o sa mai zic una-alta despre viata chinezilor, insotind totul cu fotografii, astfel incat sa fie cat mai elocvent.
Steagul Chinei e cel din poza de mai sus (facuta la metrou). Fundalul rosu reprezinta partidul comunist (suna cunoscut, este?) si culoarea dinastiei Han. Steaua mare este partidul, stelele mici sunt clasele sociale unite in jurul partidului. Dezvolt acasa…
La metrou si celelalte mijloace de transport in comun ai si “traducerea” in engleza. Altfel ai fi ca un moldovean din Iasi pe plaja din Copacabana. Bronzat.
Stiti cum vedem prin filme ca pe peron la chinezi sunt niste neni care dau din stegulete cand pleaca metroul? Da, chiar sunt, si mai au si fluiere. Treaba care pe noi ne-a cam descumpanit… in statii de metrou impanate cu touch-screen-uri, senzori de proximitate si camere de supraveghere performante ai nevoie de neni cu fluiere si stegulete?! Daca spui tu…
E curat. Aici ma refer la zonele unde au acces turistii (ne-am aventurat si mai departe, acela va fi alt articol, insa). Mijloacele de transport in comun sunt curate, statiile de metrou sclipesc, nu se arunca gunoaie in public ca in alte parti (s-ar putea sa crezi ca ma refer la Romania acum, dar… nu. Ma refer la Paris, unul dintre cele mai murdare orase in care am fost vreodata).
Chinezii sunt pe graba. Tot timpul. Si nu sunt cei mai curtenitori oameni din lume. Daca esti, deci, in drumul grabei lor… poti sa fii sigur ca nu vor avea nicio jena sa-si faca loc. Nu, nu te imbrancesc, doar isi fac loc. Daca ti-ai face loc asa printr-o gasca de la noi ti-ai lua niste urari de sanatate si viata scurta si grea dar aici e normal asa.
Domnii si doamnele chineze sunt… multi. Atat de multi incat sunt inghesuiti mai tot-timpul. Treaba care le-a diminuat obisnuinta spatiului intim vital pana aproape de zero. Problema este ca europeanul din noi percepe violarea spatiului intim ca pe o agresiune si daca nu iti repeti in primele doua-trei zile “Relax, relax, asa-s oamenii pe-aici, o ard intim in grup!” ajungi sa te simti sub asediu tot timpul.
Ne asteptam sa vedem copii multi, poate era o treaba falsa dar asa credeam noi. Dar nu am vazut deloc asa multi copii. Cu toate ca citisem ca legea chinezilor cu cresterea taxelor in cazul in care fac mai mult de un copil nu functioneaza… la asta inca nu ne-am lamurit, mai intrebam.
Chinezii au o problema cu arhitectura. “Problema” in sensul in care viziunea este grandomana. Sa spunem ca zgarie-norii sunt niste solutii la lipsa de spatiu, ca statiile de metrou trebuie sa fie mari ca sa reuseasca sa transfere masele de oameni. Dar in ceea ce priveste arhitectura civila, monumentele si chestiile pentru turisti… de foarte multe ori te uiti si nu te poti gandi la altceva decat la risipa de resurse si la… Casa Poporului. O sa vin cu mai multe info despre “teapa cu bile” din imagine maine, dupa ce o vizitam si pe interior.
Si tot maine o sa vin si cu mai multe info despre un all-in-one de la HP care mi-a schimbat viziunea despre nisa asta de computere.
Pana atunci poate mai publica Andreea ceva, mai aruncati un ochi si pe la ea de sunteti curiosi.
Pupa io!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.