Mergem prin viață tropăind grăbiți către ce avem de făcut, nu către ce-ar trebui să facem petru noi.
Ne îngrijim de muncă, de treburi, de casă… uitând că facem toate astea pentru a ne fi nouă bine… și nu pentru altceva.
Și ce e cel mai trist este că atunci când chiar facem ceva bun pentru noi… lăsăm experiența aia, trăirea aia, zâmbetul ăla să treacă pe lângă noi repejor.
Eu mi-am inventat o chestie astfel încât să pun deoparte clipa aia de fericire: fac o poză. Nu contează să fie neapărat cadrul bun, lumina bună, expunerea bună… contează doar că încerc să leg toate amintirile momentului/zilei de imaginea respectivă.
Și-așa, atunci când văd imaginea aia, toate amintirile respective îmi revin în minte din prima…
Uite, asta-i o poză de ieri. Am ieșit la o plimbare cu motoretele și-am dat peste niște peisaje perfecte, pe o șosea care nu voiai să se mai termine vreodată, cu soare deasupra, verde în jur și zăpadă strălucitoare sus pe crestele munților.
Un prieten mi-a făcut poza asta ce a capsulat cumva în ea toate amintirile frumoase de ieri…
O țară străină, o zi perfectă, o clipă ce-aș vrea să-mi rămână…
Nu știu, poate pentru tine nu funcționează așa. Dacă ai altă metodă… spune-ne și nouă, mai aflăm ceva nou.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.