Scara de bloc

Locul copilariei mele… aici s-au intamplat mare parte din intamplarile unui puradel crescut intre betoane. Joaca aia cu liftul, lepsele, capacele de cosuri metalice de gunoi lovite de usa liftului intru groaza vecinelor in etate (care toata ziua ascultau pe la usi), datul cu fundul pe balustrada, sunatul la 12 noaptea la toate soneriile de pe scara, de la etajul 10 si pana la parter, cantatul cu linguri si polonice la calorifere pana ieseau vecinii si ne incuiau in ghena… ce sa mai, toate bucuriile copilului crescut in bloc comunist.

Deliciile precum plimbatul pe terasa blocului si capcanele cu pungi de apa de la usa de la intrare erau rare, si se lasau de fiecare data cu suturi in fund de la administrator si ulterior de la parinti, cand eram tarati de urechi la usa.

Imaginea asta cu intrerupatorul protejat drastic de rama metalica mi-a adus aminte de toate cele…

Ai crescut la bloc?

(e un post de sambata dimineata, la ce te asteptai, la adevaruri de necontestat izvorate din haul gandirii?!)

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • alex
    • 25.10.2011

    Cum sa nu, dar noi aveam unele mai violente, in speta eu,, aruncam cu mere si cartofi de la etaj, dar cu grija sa nu ii nimeresc in cap. Precizez ca stateam la etajul 7 😀 si ca am nimerit la un moment dat pe unu in picior. Si acu ma tine minte 😀

    răspunde-i
  • cristina
    • 05.11.2008

    o da… copilaria la bloc… foarte tare. faceam o gramada de tampenii, Aruncam cu oua de la balcon si cu tot ce aveam la indemana. uneori iarna aruncam cu bulgari de apada, pt ca pe vremea aia nu aveam balconul inchis si ningea pe el. ne jucam in scara blocului cu papusile si mereu imi rupea cineva capul la papusa 😛 ai mei erau toata ziua la munca si deci la mine acasa era un fel de “party central” :)). o data, cred ca aveam vreo 10-11 ani, am venit cu niste colege pe la mine. si ne gandeam noi, ce sa facem, ce sa facem? si bineinteles eu mi-am amintit ca mama avea un pachet de tigari ascuns pe undeva. va dati seama ca mama a venit acasa mai devreme si a urmat o bataie de-aia “rupta din rai” :D. in rest, rpeam florile din gradina babei de la parter, vecinii veneau mereu la mine la usa pt ca faceam prea multa galagie, etc. stiti si voi.
    pana acum un an sau doi mai vedeam copii care jucau fotbal in spatele blocului, acum insa, nimic.
    la fel e si la tara. vacantele mi le-am petrecut la tara. si tin minte ca ne strangeam in jur de 20-30 de copii si stateam pana la unu noaptea “la banca” (cred ca am rupt toate bancile din sat 😛 ). acum, pustiu frate, la 21.30 (cel mai tarziu) toti copiii in casa!!

    răspunde-i
  • Jeleu
    • 04.11.2008

    La bloc…e ceva ce nu vreau sa mai traiesc in veci:))

    răspunde-i
  • mihaela
    • 03.11.2008

    nu stii cum e sa cresti la tara,e minunat,am multe amintiri

    răspunde-i
  • dr stoica
    • 03.11.2008

    Istoria unui om crescut la bloc comunist e foarte bogata.
    Si mai aveai si tu unde sa faci un tenis cu piciorul in fatza blocului, ca nu se inveleau aleile cu masini una langa alta, ca acum.
    Blocul de azi versus blocul de altadata. Nu mai seamana, frate! Si cred ca mai pagubiti sunt totusi actualii minilocatari.
    “Macarale…ard in soare argintii…macarale…in zori de ziiii” 🙂

    răspunde-i
  • Alexandra
    • 03.11.2008

    wooa, ce vremuri (au trecut totusi vreo 12 ani de atunci). nu am sa uit cand jucam toti copiii blocului “baba oarba” la etajul 5 (sa se propage zgomotul la toti vecinii si in mod egal :P), sau serile cand jucam pe scara “machu’ piciu”, cand saream in lift sa-l conving sa ma duca pana la etaj, sa nu mai urc din nou 20 de scari (asta pe vremea cand inca nu cantaream destul incat sa ma simta), sau catunci cand ne urcam pe lateralele liftului in mers, sa putem deschide usile. ce vremuri, ce nebuni. asta mi-aduce aminte de faptul ca pana nu m-am mutat de la bloc nu au incetat si cosmarurile cu liftul. aveam o mare spaima fata de el, parca avea propria personalitate.

    răspunde-i
  • raluca
    • 02.11.2008

    Si eu am crescut la betoneala. Si acujm mai sunt urmele de scris cu boboci de trandafir pe pereti..de genul: NELE+ADELA= LOV (fara e) :)))

    răspunde-i
  • Sa se fure interfoane am mai auzit dar sa se fure intrerupatoare niciodata! 😛

    răspunde-i
  • dania.niculae
    • 02.11.2008

    Iti pot raspunde eu.Am copil.Azi cele mai frumoase amintiri pe care le are fiica mea sunt:ziua in care i-am luat MP3, ziua in care a descoperit internetul, ziua in care a iesit prima oara din tara, vacantele in Grecia( doar pana acum un an pt. ca anul asta s-a plictisit) .
    Imi pare rau pt. ea si bine totodata.Nu a facut cunostinta cu sobolanii, nici cu cozile la diverse unde apropo, se legau prietenii frumoase.In schimb se gandeste cu placere la urmatorul prilej de distractie, la urmatoarea runda de shopping, etc.
    Unde este copilaria?

    răspunde-i
  • David
    • 02.11.2008

    ehehe… mi-ai readus in acele vremuri. Ma dadeam cu fundul pe balustradaaaaa, ohoho (si acuma m-as mai da) si jucam fotbal cu baietii, si cu fetele cateodata altele. 😀
    claie, gramada, copii dintre blocurile gri, bombe nascoceau.

    răspunde-i
  • Loading...