Am ajuns la Salzburg ușor obosiți, cu câinii agitați și cu stomacele goale.
N-a fost greu să găsim un camping, cele mai multe recomandări arătau unul singur, acolo ne-am dus. Chiar frumușel. Mulți nemți și austrieci mai ales cu autorulote și campervanuri, dar gazde primitoare și un loc spectaculos de simpatic.
A doua zi ne-am urcat pe scuter și ne-am dus să vedem orașul.
Teoretic știam la ce să ne așteptăm, dar am fost luați prin surprindere… arhitectura orașului vechi este covârșitoare.
Clădiri cu bolte ample, ferestre imense, spații vaste și piațete prietenoase cu ochiul și cu pietonul… și mici restaurante împrăștiate prin toate locurile, unde te pun la masă cu necunoscuți… dacă mai sunt scaune libere la masa ta.
Plus biloiul auriu.
Am luat-o la picior, dar în castel am urcat cu funicularul, nu de gâfâit ne ardea…
… iar înălțimea îți desfășoară la picioare un oraș organizat nemțește… dar nu rece. Ci cumva cochet. Și simpatic.
Acum, că am plecat deja de-acolo, îmi dau seama că Salzburg este genul de oraș pe care să-l vizitezi cu un alt ritm, nu pe fugă, nu cu pofta de nou care te mână în vacanță… ci în tihnă.
N-a fost să fie de data asta, dar poate viața va fi lungă și mă voi întoarce. Dacă nu… sunt câteva amintiri frumoase de la Salzburg, mulțumesc frumos!
Apropo de amintiri… o galerie foto mai jos. Am tras fotografiile din mersul pasului, dar sper să-ți arate măcar o parte din frumusețea orașului…
… și-ți spun sincer, îmi place mult Vespa noastră, dar aș fi fost chiar fericit dacă eram călare pe un 650GT. Dar… na, Ion al nostru nu are deloc grijă de mine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.