Aici e OK. Suntem la fel de proști cum ne-ai lăsat. Politicienii fură, traficul e de rahat, tata e în Japonia și mașina mea tot scoate fum la pornire și nu știu cum să-i dăm de cap.
Mi-am luat niște lumini simpatice la studio, am tras niște portrete pe care ți-ar fi plăcut să le demontezi.
Am poza cu noi doi pe birou, atunci când te gâdilam să râzi la poză, mi-a înrămat-o Zop și o țin acolo, îți vorbesc în continuare în fiecare dimineață, știi asta deja.
Mi-e dor de tine.
Acum o oră am deschis o sticlă de rose cu Andreea, am băut-o mai mult singur, ea a adormit deja. Știi, de când ai plecat mă țin să nu beau. De fiecare dată când o iau pe ulei plâng. Îmi pare rău c-ai plecat, îmi pare rău c-ai plecat așa, îmi pare rău că nu am putut face mai mult.
Că n-am putut face mai mult nici înainte și nici după.
Vorbim de tine destul de des.
Lui Vasilescu îi vin tot timpul gânduri cu tine, îl simt și pe el că-l seacă c-ai plecat.
Te pomenim des, știi…
Am vrut să-mi iau o geantă foto nouă dar m-am răzgândit, știam că nu-ți place brandul ăla, am rămas la ce-ți plăcea ție. Dar cam scumpe, bă…
Scriu acum niște plictiseli groaznice și-mi curg lacrimile pe obraji. Penibil?
Mi-e dor, bă.
Mi se părea aiurea când îi vedeam pe oameni turnând pe pământ din paharul lor, spunând ”pentru cei morți”.
Am ajuns să fac asta și să mă gândesc la tine și la mamaia Maria, la Edi Balauru, la Diculeasa, la Bari… ați plecat toți și ne-ați lăsat aici cu părerile de rău…
E 03:17 dimineața.
Ți-aduci aminte când am tras cadrul ăsta? Ți-am zis că vrea Bâtu o poză mișto în mișcare… ai zis să tragem un panning și-am luat trotineta asta mai mică cu două numere decât ar fi trebuit să fie.
Oamenii spun că viața merge mai departe și că cei plecați sunt uitați… o idioțenie.
Mi-e dor de tine. Ne e dor de tine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.