Sistemul copiilor institutionalizati este foarte simplu la noi: copiii sunt tinuti laolalta, supusi traumelor si frustrarilor de tot felul pana la 18 ani. In timpul asta ei fac ceva scoala, ceva sport… si-atat. Educatoarele si celelalte cadre sunt oricum insuficiente pentru a spune ca piticii astia primesc ceva educatie suplimentara sau vreo pregatire de viata… deci copiii astia ajung la 18 ani. Fara nicio pregatire, fara nici-un loc de munca, fara nicio perna sub cap.
Hai sa translatam putin povestea: inchipuie-ti ca tocmai ai implinit 18 ani si stai pe strazi. Toata viata ai dormit in dormitoare de cate 10-20 de paturi, ai mancat pe fuga si alergat de cei mai mari decat tine, ti-ai luat bataie si-ai fost tavalit tot timpul de catre ceilalti din orfelinat. Sa revenim… ai 18 ani si stai pe strazi dupa o viata de abuz, violenta si frustrari. O sa simti cea mai mica remuscare cand ii vei da in cap cuiva pentru a-i lua banii?
Nu. Pentru ca tu nu stii ce-i aia societate, tot ce ai primit tu se numeste rautate. Tu nu stii ce-i aia mangaiere, tu ti-ai luat numai palme. Tu nu stii ce-i aia comunitate… caci tot ce ai facut tu ai facut singur, haituit.
Si-atunci ai putea fi condamnat de catre cineva pentru ca dai in cap sau furi? Sau pentru ca cersesti?
Ai putea fi condamnat de catre tribunal, si celor 18 ani de teroare li se vor adauga 2, 4, 6, 8 de puscarie. De unde vei iesi mai rau. Dar mai axat pe nenorociri, mai informat, mai versat. Si vei iesi din nou pe strada si vei face alte nenorociri. Toate pentru ca ai fost abandonat de catre parintii tai de mic, pentru ca n-ai primit o educatie.
Sa nu inteleaga cineva ca spun ca este normal ca acesti oameni sa dea in cap, sa fure, sa sparga. Eu spun doar ca aceste actiuni ilegale si violente sunt urmarile previzibile a lipsei de educatie cu care pleaca oamenii acestia in viata.
Cum cred ca se poate face diferenta? In doua feluri:
a) renuntand la sistemul de institutionalizare cu orfelinate pe care il avem acum – as face ceva, as ajuta cu ceva dar sunt prea mic, n-am atata putere;
b) incurajand copiii sa invete in orfelinat, impingandu-i catre sport de performanta, dandu-le niste mijloace sa se integreze social. Asta pot face, asta deja facem de ceva timp.
Astazi am mai adaugat un eveniment la sirul Premiantii merg la joaca!, am iesit la Terra Park impreuna cu un grup de copii institutionalizati din sectorul 4, premianti la mai multe discipline de invatamant.
Le-am oferit o recompensa pentru ca au invatat bine, spunandu-le de ce au fost ei cei alesi. Iar ceilalti, cei care au ramas la orfelinat, le-am explicat acelasi lucru: tineti-va de scoala si o sa mergeti si voi. La Terra Park, la munte, la mre, in excursie sau in tabara… vom vedea unde.
Dar invatati la scoala. Si cred ca sistemul functioneaza. Si daca va functiona vom face rost de recompense din ce in ce mai mari, astfel incat sa vada si sa simta ca eforturile lor sunt recompensate.
Mai jos pun un video. Nu expunem piticii, asa ca ei nu se vad in video (iar poza de mai jos este atat de micsorata incat… de-abia ma vezi pe mine. Am filmat, insa, in Terra Park, sa vedeti si voi cum arata. Si va recomand sa mergeti, e tare frumos.
Si nu spun asta pentru ca am gasit la Terra Park niste oameni de nota 20, care ne-au intins o mare mana de ajutor (multumim Nicole Toma!) ci pentru ca… locul e chiar misto! (apropos, azi au un mare party pana la ora 24:00).
Deci: ce parere aveti de ideea noastra – Premiantii merg la joaca! – de a recompensa premiantii, astfel incat sa-i incurajam pe copiii sa invete?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.