Am mulți prieteni care nu fac altceva decât să se vaite.
Ba că n-au bani, ba că n-au timp, ba că n-au cum, ba că nu-i lasă nevasta, ba că nu e momentul… și tot așa, argumentând cu niște bălării inactivitatea proprie.
Sigur, atunci când au venit banii au ales să facă altceva cu ei, atunci când au avut timp l-au cheltuit altfel, când ar fi putut avea cum… au ales să dea skip. Cât despre nevastă… nu le-am ales-o eu, și-au ales-o singuri (unii dintre ei după ce noi, ceilalți prieteni, le-am explicat că alegerea este cel puțin grăbită).
Dar ei, totuși, se vaită în continuare pentru că nu reușesc să se ocupe de propriile pasiuni și hobby-uri.
Unul dintre ei visează la o dioramă cu câteva trenulețe electrice, altul ar vrea să se apuce de fotografie de peisaj, am chiar și unul care ar vrea să resusciteze colecția de timbre din liceu.
Face vreunul ceva în direcția asta?
Nu.
În schimb, am fost în week-end la masă la un alt prieten, Dani.
Un băiat liniștit, care-și vede de treaba lui, un soț exemplar și un tată spectaculos de mișto.
Totuși, are o Vespa în sufragerie. Și încă una în dormitor.
Nu, nu glumesc.
Nu, nu e Photoshop sau alt soft.
Da, stă la bloc.
Și… da, a lui soție, care e o bomboană, a înțeles că asta e pasiunea lui și nu-i dă teroare pentru că acolo unde e scuterul ar fi putut fi nu-știu-ce beauty something.
Cât despre Vespe… asta din sufragerie e din 1973.
Aia din dormitor e din 1982.
Și mai are o fantomă din 1965, pe care vrea s-o resusciteze…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.