Deschizi Facebook-ul și te lovește chestia asta de la primele 20 de postări: critici.
Numai critici, peste tot critici, crâcneli și observații.
Fiecare are câteva ceva de arătat cu degetul, de subliniat că se putea mai bine/mai gros/mai roz/mai rece.
Știi de ce?
Pentru că a scrie de rău despre ceva sau despre cineva nu e deloc greu, e cea mai ușoară chestie pe care o putem face.
N-ai nevoie de vreun mare spirit de observație pentru a observa ceva nasol în orice fel de chestie.
Și, mai mult de-atât, n-ai nevoie de prea multe argumente pentru a demonta ceva, orice.
Un gest, o campanie de caritate, o afirmație sau textul ăsta… toate-s ușor de demontat, ridiculizat, criticat.
În schimb… pentru a scrie de bine despre ceva ai nevoie de altruism.
Ai nevoie de o corectitudine pe care să nu ți-o inhibi, ai nevoie să fii lipsit de invidie.
De-aia-i greu să scrii de bine despre altceva sau despre altcineva… trebuie să-ți lași invidia deoparte, trebuie să ai puterea să admiți că un altul este mișto… poate, pe subiectul respectiv, chiar mai mișto decât tine.
Doar oamenii frumoși pot vedea binele în ceilalți.
În rest… noi, ceilalți, știm a ne critica între noi.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.