Am precizat la primul post legat de accidentul aviatic de la Cluj ca ma refer la limitarile tehnice. Am spus ca vorbesc despre cei din teren. Le-am luat apararea celor pe care i-am vazut la treaba si stiu ca ne merita respectul, celor din teren. Am vorbit despre salvatori si despre degetele acuzatoare indreptate catre ei.
Am spus din start ca sunt unul dintre cei care cred cu tarie in gasirea vinovatilor.
Si cum se intampla de fiecare data, adevarul iese la iveala.
Am zugravit in culorile pe care le stiu o parte a situatiei. Situatia din teren, cea cu care m-am intalnit destul de des, o situatie cu mult namol, urcari grele si obstacole care te epuizeaza.
Se pare ca faptele zugravesc acum partea cealalta a celor implicati, cei de la birouri, cei de la comanda.
Si fiecare informatie care iese e ca o palma peste obraji. Obrajii celor care sustin aparatul prin taxe si impozite. Si fiecare informatie care iese este o palma peste obrajii celor care ieri noapte au cautat ranitii si s-au luptat cu frigul, cu namoalele si cu oboseala.
Pentru ca cei care erau in masura sa coordoneze, pentru ca cei care erau datori sa puna cap-la-cap informatiile si sa indrume echipele de salvare de la sol catre accidentati… au dormit in ghete.
Din nou aia mici si-au facut treaba, iar aia mari au facut… treaba mare.
Revin la mesajul de azi noapte… ma inclin in fata celor care s-au luptat cu muntii.
Si ma uit iar cu mirare, cu obida si mai ales cu frica spre cei care sunt acolo si au grija de noi.
Au grija…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.