Să fii polițistul propriei tale relații?!

Aveam la un moment dat niște discuții foarte interesante cu prietenele nefastei. Mă întrebau deseori chestii legate de băieții care le intrau în viață, le explicam ce nu reușeau să înțeleagă.

Da, bătrânul satului – varianta Berceni.

Ei bine, la un moment dat le-am zis fetelor că cel mai periculos bărbat nu e cel care vrea să înșele, cel care minte, sau leneșul… cel mai periculos tip de mascul este cel care apreciază libertatea mai mult decât orice.

Bărbatul pe care nu-l poți lega. Dacă lui îi place… stă singur, nu trebuie să-l ții nici măcar de-un degețel.

Dar dacă nu-i mai place… își ia într-un rucsac o pereche de chiloți și-un fular și.. p-aci ți-e drumul!

Nu-l poți ține. N-ai cu ce să-l ții. Nu-l poți șantaja cu nimic, pentru că pentru el nu e nimic mai presus decât libertatea lui.

Ați întâlnit, doamnelor, tipul ăsta de bărbat?

Andreea știe să mă lase* să fac ce-mi trece prin cap. Să plec cu motoreta în Grecia, s-o iau cu duba și câinele prin Europa, să ies într-o seară cu băieții la un cico sau să mă duc la snowboard când se ivește ocazia.

Nu știu dacă a învățat-o cineva sau dacă așa a simțit ea… dar așa iese.

Sigur, și invers e valabil… iese cu fetele, pleacă cu ele în minivacanțe, eu sunt la muncă și ea e în croazieră pe Mediterana…

Ne-am învățat că e foarte bine să facem lucruri și separat.

Cei apropiați nouă ne înțeleg, dar ceilalți se uită strâmb când aud că ea a fost fără mine într-o croazieră, iar eu mă duc în toamnă într-un raid moto prin Maroc pentru două sptămâni.

– Păi dacă îi place de alta prin Maroc, și… știi tu, îi face bucata?!

– În croazieră o săptămână?! Singură?! Păi și dacă se îndrăgostește vreunu’ de ea?!

Clipesc tâmp și nu-mi dau seama cum fac oamenii de vor să devină polițiștii propriilor relații.

Să fii polițistul propriei tale relații?!

La ce ajută să stai lângă el sau lângă ea de pază?

Dacă vrea să guste din înghețata altcuiva… o gustă și cu tine de mână.

Chiar crezi că ajută cu ceva să te transformi în jandarm/paznic/gardian?

Suntem pescăruși. Dacă ne lași liberi ne întoarcem acasă.

Dacă mă ții legat nu vei știi niciodată dacă stau de bunăvoie sau dacă n-am încotro…

Pescarus in zbor (1 of 1)

Am tras cadrul ăsta toamna trecută, când am tăiat-o singur cu cortul într-o minivacanță de trei zile…

*să nu înțeleagă cineva că am impresia vreo secundă că am fi vreun exemplu. Nici pe departe…

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Marian
    • 20.02.2016

    “O cafea de culoare pentru domnu’ Bălan!” 😉

    răspunde-i
  • Claudiu C.
    • 19.02.2016

    Si daca tu crezi ca o lasi sa fie libera, cum crezi ca isi doreste, si de fapt ea are nevoie ca tu sa mergi cu ea in calatoriile astea?
    Sau altfel spus, tu ii dai libertate si ea crede ca esti indiferent.

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 18.02.2016

    Superb spus! Da, ne-am invatat (cum si de unde nu stiu) sa facem pe detectivii si pe cerberii. Din pacate abia destul de tarziu invatam sa ne acordam “mici libertati” unii altora.

    • Cristi Moldovan
      • 18.02.2016

      Aici nu m-ai comentat …:)))
      Iti voi raspunde la intrebare, sigur. Acolo, evident. O zi buna!

    răspunde-i
  • MARIA
    • 18.02.2016

    la începutul relației cu fostul soț, foarte gelos de felul lui, i-am zis că degeaba e gelos că eu nu înșel și că dacă vreau să-l înșel o fac cu el de mână. concluzia lui a fost că îl înșel. permanent. și doi ani cât a durat căsnicia a trăit cu gândul că-l înșel. era gelos pe toată lumea. și după divorț tot gelos.
    e o boală. urâtă. cea mai urâtă.

    răspunde-i
  • Teodora
    • 18.02.2016

    De ce sa imi mananc nervii si ficatul pe lucruri pe care nu le pot controla? Mai bine imi vad de ale mele, am incredere si daca i-a trebuit altcineva, este absolut constient de ce isi asuma. Este absolut imposibil sa verifici pe cineva 24/24 si probabil ca atunci cand va prinde 5 minute de “lesa” lipsa, va decide sa profite de ele, daca asta este ceea ce ii trebuie.
    P.S. Fix in primele luni ale relatiei, eu am plecat doua saptamani intr-o vacanta pe care o aveam programata dinainte. Sincera sa fiu, nu m-am asteptat nici macar o clipa ca va mai fi prezent in viata mea atunci cand ma voi intoarce, dar am fost placut surprinsa sa il vad cum ma asteapta la Sosiri.

    răspunde-i
  • mihai
    • 17.02.2016

    Apropo de calatoria in Maroc cu motorul, cand facem o reuniune de cititori motocilisti?

    răspunde-i
  • Cristi Moldovan
    • 17.02.2016

    Eu cred ca secretul sta… in potriveala. Daca amandoi sunt la fel, “modelul” asta va functiona. Altii ar putea sa nu-l guste. E mult de de dezbatut si poate tocmai asta-i frumusetea subiectului – nu exista o reteta, un scenariu perfect care sa mearga “ceas” in toate tipurile de relatii. Unii nu se simt confortabil sa stie ca jumatatea lor haladuieste prin lume “prada tentatiilor.” De ce mai formam un cuplu – ar putea zice – daca nu ne facem vacantele impreuna?!
    Sunt persoane care apreciaza gelozia – “Daca nu-i gelos macar putin, nu ma iubeste cu adevarat!”, altele dimpotriva… Eu cred in calea de mijloc, a mediocritatii (desi suna prost) – spatiu suficient cat sa iesi o seara “cu baietii”, si ea cu fetele. Incredere – da! Fara controlat telefoane si spart parole in stanga si-n dreapta. Totul in limitele rezonabilului si al bunului simt. Minunat ar fi sa stii cam ce-ti poti permite si ce nu, in relatia in care esti; cat poate duce partenerul si de unde incepe sa simta amenintat. Eu cred ca atata timp cat iti pasa de relatia respectiva te vei supune regulii “radem, glumim, da’ nu parasim incinta!”  Sigur, din asemenea atitudine nu va naste vreodata o poveste de iubire de genul Romeo si Julieta, care sa dainuiasca peste veacuri si care sa rupa gura targului! Totul depinde de ce-ti doresti…
    Cat despre “daca e sa te insele, o face si cu tine de mana”, sunt perfect de acord cu voi, cu un mic amendament: Luand in considerare principiul similar “daca mi-e scris sa mor, imi cade o caramida-n cap mergand pe strada” pun pariu ca sunteti destul de putini care, credinciosi conceptului, v-ati apucat de jucat ruleta ruseasca! Strict parerea mea…

    răspunde-i
  • Anca
    • 17.02.2016

    Eu si viitorul meu sot suntem impreuna de 4 ani. Inca din primul an de facultate mi-am propus ca dupa ce termin studiile sa merg sa fac voluntariat intr-o alta tara. Anul trecut am fost plecata din Romania 6 luni. El a ramas acasa. Tragedie pentru toata lumea. Comentarii din toate partile: ai incredere sa-l lasi singur, nu te temi ca nu se mai intoarce, te lasa sa pleci? Si daca nu ma lasa tot plecam. Si daca nu-l las sa bata campii cu bicicleta tot se duce. Nu avem nevoie sa cerem permisiunea unul de la celalat pentru a face lucruri separat. Auzind comentariile celor din jur, uneori am impresia ca sindromul “gardianului mereu la datorie” este invatat de unele persoane inca din anii copilariei. E un comportament care se intipareste in subconstient, unii asa au vazut ca se practica in familie si asa fac la randul lor.

    răspunde-i
  • louise.ro
    • 17.02.2016

    cu siguranta daca devii gardianul celuilalt sau invers… relatia e toxica in scurt timp si vor ajunge la balamuc, unul dintre cei doi cedand cu siguranta 🙂

    răspunde-i
  • Attilla
    • 17.02.2016

    off topic: misto joc de cuvinte “politistul propriei relatii” apropos de discutiile de la Brasov :))))))))

    răspunde-i
  • Loading...