Uneori suntem prosti. Bine, cu siguranta nu toti. Adica… nu tu, de citesti acum textul, ma refer la noi, ceilalti.
Noi, ceilalti, uneori suntem prosti (deci nu tu, chill).
Uneori tot ceea ce conteaza este ambalajul. Uneori reactionam la ce este deasupra, chiar daca vedem si ce este dedesubt. [sursa foto]
De prea multe ori conteaza mai mult pentru noi forma, si mai putin continutul.
Ne suparam pe amicul care se rasteste la noi ca nu avem grija de sanatate… pentru ca se rasteste. Si ne suparam pentru asta in loc sa apreciem ca-si bate gura ca sa ne faca noua un bine.
Intre prieteni ni se pare destul un Multumesc! de complezenta, dar nu apreciem o privire din care straluceste toata recunostinta din lume.
La munca ne declaram fericiti cu un Bravo! gol si fara pulpa dar zis in public, in loc sa fim fericiti cand ni se strange mana in privat si ni se spune Chapeau!.
In cuplu ne culcam pe-o ureche si plescaim multumiti atunci cand partenerul ne captuseste la sfarsitul unei convorbiri telefonice uzuale un Pa, te iubesc! spus la repezeala si fara nicio intonatie, in loc sa apreciem ca jumatatea noastra s-a trezit cu o noapte in urma si ne-a adus la pat niste pastile de gat, ca tuseam prea tare in somn.
Ca sa termin cu exemplele… apreciem cand cineva ne spune lucruri urate intr-un fel frumos, dar ne suparam cand cineva ne spune lucruri frumoase… vorbind urat.
Si problema nu este ca nu apreciem acele lucruri care inseamna intr-adevar ceva, problema adevarata este ca ne plangem si ne aratam nemultumirea daca una dintre manifestarile alea de forma nu sunt acolo.
Ne plangem ca ne lipsesc complezentele si uzualele zilei, in loc sa apreciem ca simtim recunostinta, dragoste, grija si altele asemenea lor, toate primite prin gesturi adevarate, pline de substanta.
Ia-i o floare iubitei tale azi.
[si poate maine te va surprinde si ea cu ceva frumos]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.