M-am uitat cu un nod în gât la filmul în care educatoarea aia imbecilă îi bătea pe pitici.
Oroare, revoltă, indignare… toate laolaltă, amestecate cu neputință. Neputința de a face ceva, ințelegerea faptului că acum nu mai ține decât de sistemul juridic în primul rând evitarea expunerii oricărui copil la așa ceva, și în al doilea rând… pedepsirea femeii.
Și în cazul respectiv, ca și în alte cazuri, o parte din vină ne aparține. Sigur, în cazul unei grădinițe nu ai de unde să știi ce se va întâmpla cu copiii, întotdeauna este o marjă de risc asumat.
Dar asta se poate întâmpla în orice situație.
Mergi la sală și te trezești că după câteva antrenamente ai niște junghiuri. Continui antrenamentele, antrenorul te încurajează și-ți spune ce să faci… junghiurile insistă. După X luni te duci la doctor și te trezești cu nu-știu-ce articulație măcinată. De ce? Pentru că antrenorul ăla nu știa de capul lui. E și vina ta? Este, pentru că nu ai cum să ai 100% încredere în om, trebuie să-l și verifici.
Alt exemplu? Uită-te la șeful imbecililor:
https://www.youtube.com/watch?v=8JLW3rdon4s
Așa ceva?! :))
Știu kickboxeri de performanță care nu-și iau atâția pumni în plin într-un campionat întreg!
Dacă te duci la sală și primești așa ceva e și vina ta că nu ești în stare să te informezi ce-ar trebui să se întâmple într-o sală de sport.
Da, e și vina antrenorului, dar e și vina ta.
Și cred că așa ar trebui să gândim de fiecare dată când ne bazăm pe cineva.
Din păcate a trecut vremea când lași pe seama altuia și te bazezi că-și va face treaba… trebuie să te interesezi, să te informezi, să fii atent…
Să ajungi victimă din neștiință sau ignoranță este, cred eu, extrem de enervant.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.